Apiterapia înseamnă tratarea celor mai diverse afecțiuni cu produse apicole naturale fără nicio prelucrare, cu extracte sau combinații ale acestora ori cu medicamente apiterapice standardizate.
Deși s-a făcut un mare pas înainte prin recunoașterea apiterapiei în rândul competenţelor medicale, ea este departe de a fi fundamentată ca teorie ştiinţifică, fiind lacunară în această direcţie nu numai în România, ci şi la nivel internaţional. Produsele stupului: mierea, polenul, păstura, lăptişorul de matcă, apilarnilul, descapacitura, propolisul şi veninul, conform legislaţiei în vigoare, cu excepţia ultimelor două enumerate, sunt alimente de origine animală („animalul” ce le produce, albina, are o masă corporală de circa 10 mg, 10.000 de albine cântărind un kilogram!). Produsele apiterapice pot avea un potenţial alergen, iar întrebuinţarea lor fără cunoaşterea răspunsului uman particular la acestea implică unele riscuri.
- Care este locul apiterapiei în conceptul terapiilor alopate şi complementare?
- Apiterapia trebuie şi este pe cale să devină o ramură egal îndreptăţită a ştiinţelor şi practicii medicale. Superioară oricărei alte terapii complementare, apiterapia poate fi asimilată terapiilor naturiste numai în ideea şi în măsura în care, în interesul redobândirii stării de sănătate, întrebuinţează produse apicole naturale şi suplimente alimentare ce nu au suferit transformări „industrializante”, care să le sărăcească astfel conţinutul în substanţe bioactive. În multe afecţiuni, apiterapia poate fi un preţios adjuvant al medicinii alopate. Amintim eficienţa remarcabilă a acestora în bolile autoimune congenitale sau dobândite, cum ar fi boala lupică, hepatitele, poliartritele, hipotiroiditele, boala Crohn etc. Mai mult, vindecarea în premieră a hepatitelor de etiologie virală B şi C, a infecţiilor cu Human Papilloma Virus etc.
- Care este locul apiterapiei în conceptul terapiilor alopate şi complementare?
- Apiterapia trebuie şi este pe cale să devină o ramură egal îndreptăţită a ştiinţelor şi practicii medicale. Superioară oricărei alte terapii complementare, apiterapia poate fi asimilată terapiilor naturiste numai în ideea şi în măsura în care, în interesul redobândirii stării de sănătate, întrebuinţează produse apicole naturale şi suplimente alimentare ce nu au suferit transformări „industrializante”, care să le sărăcească astfel conţinutul în substanţe bioactive. În multe afecţiuni, apiterapia poate fi un preţios adjuvant al medicinii alopate. Amintim eficienţa remarcabilă a acestora în bolile autoimune congenitale sau dobândite, cum ar fi boala lupică, hepatitele, poliartritele, hipotiroiditele, boala Crohn etc. Mai mult, vindecarea în premieră a hepatitelor de etiologie virală B şi C, a infecţiilor cu Human Papilloma Virus etc.
