este un pom fructifer tropical din familia Sapotaceae şi este înrudit cu speciile sapodilla, canistel si mamey.
Caracteristici
Arborele cu coroană piramidală sau sferică are o înălțime de 10 m, dar poate atinge chiar şi 35 m în situații favorabile. Scoarța secretă latex de culoare albă sau roșiatica.
Frunzele dispuse alternativ prezintă forme variate, fiind ovale, obovale sau eliptice, şi au o lungime de 10-20 cm.
Florile, singulare sau grupate câte 2-5, sunt cilindrice, albe sau verzui, de 4-8 mm si au 4 sau 5 lobi.
Fructul are formă rotundă până la ovală, uneori uşor ascuţită. Fructul, când încă nu este copt, prezintă puf pe coaja, care devine apoi netedă, de culoare galben pal când acesta este copt. Pulpa fructului este albă, translucidă, mucilaginoasă, parfumată, cu textură cremoasă şi este descrisă ca având o aroma dulce cu o notă de caramel. In interior se găsesc 1-4 seminţe maronii, alungite. Când încă nu este complet copt, fructul are un gust astringent şi o consistenţă gumată, datorită conţinutului natural de latex.
Origine şi arie de răspândire
Abiu îşi are originea pe cursul superior al Amazonului. Arborele creşte sălbatic pe coastele estice mai joase ale Anzilor din sud-vestul Venezuelei până în Peru. Este întâlnit adesea şi în Brazilia, în Pará. De mulţi ani creşte şi în Trinidad.
Cultivare şi utilizare
Cel mai adesea, abiu este consumat proaspăt şi de preferinţă răcit. Se taie în două şi se scobeşte cu o linguriţă pulpa, evitând contactul pielii cu latexul eliminat. În Columbia se obişnuieşte a se unge buzele înainte de consumul fructului, pentru ca latexul sa nu se lipeasca de ele.
În Peru se prepară şi ingheţată din fructele de abiu.
Lemnul de abiu este dens si tare, fiind valorificat în construcţii.
Şi în medicină se cunosc aplicaţii. În Brazilia, pulpa mucilaginoasă este consumată pentru a ameliora tusea, bronşita sau alte afecţiuni pulmonare. Latexul conţinut se administrează ca vermifug şi purgativ şi se aplică pe abcese.
