Rostopasca (Chelidonium majus)


Rostopasca este o planta ce infloreste in luna mai, toata vara pana toamna si se dezvolta pe langa garduri, ziduri, grohotis, locuri umbroase.

Denumirile populare ale rostopascai sunt: ai de padure, buruiana de pecingine, buruiana de negi, iarba randunicii, laptiuga, paparuna, tatarcele, crucea voinicului.

Rostopasca este considerata leac in tratarea gutei, reumatismului, icterului, durerile de ficat, hemoroizi, afectiuni hepatice, biliare, renale, echilibrarea metabolismului.

Sucul de rostopasca este recunoscut ca remediu natural impotriva matretii, bataturilor, negilor, pecinginii, muscaturilor de sarpe, intepaturilor de insecte, constipatiei, formarii calculilor biliari, ranilor vechi, sangerarii retinei si dezlipirii ei, tratarea cancerului de piele, abceselor pe pleoape.

Tratamente naturale cu rostopasca:

Ceaiul de rostopasca preparat dintr-o jumatate de lingurita de planta maruntita si 250 ml de apa se recomanda a se administra o lingura de ceai/3 ore. Ceaiul are efecte vindecatoare asupra: hemoroizilor, hepatitei cronice, tusei spastice, colecistitei, colicior hepato-biliare.

Alaturi de rostopasca ceaiul mai poate avea in compozitie si menta, roinita si turtita mare.

Acest ceai este un bun remediu pentru durerile de ficat. Se beau doua-trei inghitituri inainte de fiecare masa principala.

Sucul preparat din frunzele si tulpinile de rostopasca, cu ajutorul unui storcator este recomandat alaturi de afectiunile enumerate anterior si la tratarea tuberculozei pielii (un unguent preparat din 30 g de pulbere de rostopasca, amestecata cu lanolina, vaselina si acid fenic se utilizeaza de asemenea pentru tratarea acestei boli).

Afectiunile hepatice se trateaza cu vinul de rostopasca (30g de rostopasca, inclusiv radacinile, macerata timp de doua ore in 500 ml de vin alb), din care se iau 1-2 inghitituri pe zi.