Câteva denumiri ale Salviei officinalis: Cilvie, jale, jales, jales-bun, jales-de-gradina, salvie, salvie-de-gradina, salet, salvir, serlai. Salvia, cunoscuta ca o planta din familia labiatelor, provine din Europa de sud si se cultiva la noi in grădini. Planta atinge o inaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sale opozite, alb-linoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic. Salvia-de-gradina trebuie sa alba partea ei de gradina intr-un loc ferit, insorit. Pe parcursul iernii, o acopar usor cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila la ger. O alta subspecie, Salvia pratensis, cunoscuta sub denumirile de buruiana-milcedului, coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-salbatic, jales-de-cimp, jales-de-padure, salvie, salvie-de-cimpuri, salvie-salbatica, se gaseste pe povirnisuri, pasuni si cimpii. De departe se vad strălucind florile-i albăstrui-violete care răspândesc o mireasma plina de arome. De la aceasta specie se folosesc florile, de cele mai multe ori numai pentru gargara sau pentru fabricarea oțetului de salvie - 1 pumn plin de flori este lasat la macerat in otet natural si acesta se intrebuinteaza ca frectie binefacatoare in timpul unei boli mai lungi in care se sta ia pat. Frunzele se colecteaza inaintea perioadei infloririi, in mai si iunie. Intrucit plantele dezvolta in zileie insorite si uscate uleiuri eterice, frunzele sunt culese numai in soare, preferabil la ora amiezii si apoi sunt puse la umbra ca sa se usuce.
Mai curativa decât Salvia pratensis este însa Salvia officinalis, citata mai sus și de care ma voi ocupa în continuare pe larg. Inca de pe vremea străbunilor noștri, salvia era o planta medicinala deosebit de lăudată și prețuită.
Chiar și numele oglindește marea apreciere de care s-a bucurat aceasta planta de leac din partea oamenilor încă din timpuri îndepărtate. Denumirea de salvia deriva din cuvântul latinesc ,,salvare" (a vindeca, a însănătoși).
Dintr-o frumoasa carte veche despre plante medicinale reiese cit de mult era stimata pe vremuri salvia: ,,Când Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata lui Irod, a rugat toate florile de câmp s-o ajute; dar nici una nu i-a oferit adăpost. Atunci s-a inclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns pe sine insasi si a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe Iinga ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: ŤDe azi tnainte si pina in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mineť." De-atunci, salvia infloreste orisicind intru satvarea si ajutorarea oamenilor. - Cind ai facut ani de-a tidul experiente cu plante rnedicinale si ai cerut adesea in clipe grele ocrotirea si ajutorul multiubitei Sfinte Fecioare, atunci simti din credinta adinca si incredere adevarata cum isi intinde minile ocrotitoare peste plantele noastre rnedicinale.
Ceaiul de salvie, baut mai des, fortiftca intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. In combaterea transpiratiei nocturne este singura planta medicinala, in afara levanticii, care vine oamenilor in ajutor; ea vindeca maladia care provoaca aceasta transpiratie in timpul noptii si indeparteaza prin puterile ei invioratoare marea slabiciune care insoteste boala. Multi doctori au recunoscut proprietatile remarcabile ale salviei: ei o administreaza in spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor (tremuraturile extremitatilor) cu cele mai bune rezultate. In afectiunile mentionate mai sus, se beau 2 cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Ceaiul are un efect benefic si asupra ficatului bolnav, inlaturtnd balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului. Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din aparatul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mincare si combate tulburarile intestinale si diareea. - Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie farimitate cit de marunt.
Ceaiui de salvie se recomanda extern in mod deosebit in amigdalite, boli de git, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si cavitatii bucale. La
multi copii si adulti nu s-ar fi ajuns la operatie de amigdale daca s-ar fi intervenit la timp cu salvie. Daca lipsesc amigdalele, care in calitatea lor de politisti ai organismului opresc substantele otravitoare si le prelucreaza, acestea se indreapta direct catre rinichi. O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care singereaza, desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau se aplica tampoane de vata imbibate in infuzie.
Foarte important ar fi pentru oamenii slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din cind in cind cite o baie de sezut cu salvie (a se vedea ,,Moduri de folosire").
Pe linga folosirea cu rezultate bune a salviei ca planta medicinala, ea nu trebuie ui-tata nici in calitatea sa de planta aromatica (mirodenie) foarte gustoasa. Se intrebuinteaza in portii foarte mici, asemanator cimbrului, la mincaruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gisca sau de curcan. Si vinatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulite de salvie. In prepararea brinzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor condimentate ar trebui sa ne gindim la salvie macar din motive de sanatate. In anumite zone se coc ,,prajituri si cozonaci de salvie". La coca se adauga frunze de salvie taiate foarte fin, asemenea anasonului.
MODURI DE FOLOSIRE
Infuzie: Se opareste 1 lingurita de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin.
Otet de salvie: Se umple o sticla pina la git (fara a o indesa) cu flori de salvie-de-cimpuri (jale), se toarna deasupra otet natural in asa fel incit sa acopere florile si se lasa sticla sa stea 14 zile la soare sau la caldura.
Bai de sezut: Se pun de 2 ori 2 miini pline cu frunze peste noapte in apa rece la macerat. A doua zi, totul se incalzeste pina da in clocot, iar extractul incalzit se adauga la apa de baie (a se vedea si ,,Bai de sezut").
