Corpul si autovindecarea prin afirmatii

Suntem singurii responsabili pentru orice gand pe care il avem iar gandurile si sentimentele noastre creeaza tipare ale bolii in corpul nostru.

O persoana aflata la batranete va exprima prin trupul sau toate tiparele de gandire pe care le-a avut pe parcursul vietii. O boala cu care ne confruntam exprima in plan concret ganduri si sentimente pe care le-am alimentat de-a lungul anilor.

Putem folosi si o afirmatie generala care sa ne ajute sa ne reglam relatia pe care o avem cu corpul nostru:

“In infinitatea vietii unde sunt, totul este perfect, intreg si complet. Imi recunosc trupul ca pe un prieten bun. Fiecare celula in corpul meu are Inteligenta Divina. Ascult ce imi spune si stiu ca sfatul ei este bun.Sunt intotdeauna aparat, protejat in mod Divin si indrumat. Aleg sa fiu sanatos si liber. Totul este bine in lumea mea.”

Mai jos redam o lista a tiparelor mentale probabile care creeaza boli in organism, dar si tipare de gandire noua sau afirmatii pentru vindecare:

Problema: Accident cerebral

Cauza: Te dai batut. Impotrivire. “Mai bine mor decat sa ma schimb.”

Noul tipar de gandire: Viata e schimbare si eu ma adaptez usor la nou. Accept prezent, trecut si viitor.

Problema: Alcoolism

Cauza: La ce bun? Sentiment de zadarnicie, de vinovatie,de a fi inadecvat. 

Respingere de sine.

Noul tipar de gandire:Traiesc in momentul prezent. Fiecare clipa e noua.Aleg sa-mi vad propria valoare. Ma iubesc si ma aprob.

Problema: Alergii

Cauza: La cine esti alergic? Negarea propriei puteri.

Noul tipar de gandire: Lumea este buna si prietenoasa.Sunt in siguranta, ocrotit. Sunt impacat cu viata.

Problema: Anemie

Cauza: Atitudinea: “Da, dar…”Lipsa de bucurie. Frica de viata. Nu te simti destul de bun.Inflexibilitate si vinovatie.

Noul tipar de gandire: E bine pentru mine sa traiesc bucurie in orice aspect al vietii mele. Iubesc viata.

Problema: Anxietate

Cauza: Nu ai incredere in curgerea si in procesul vietii.

Noul tipar de gandire: Ma iubesc si ma aprob, si am incredere in procesul vietii. Sunt ocrotit.

Problema: Bulimia

Cauza:Teroare fara speranta. Un ciclu nebunesc de indopare si ura de sine.

Noul tipar de gandire: Sunt iubit si hranit si sustinut de insasi Viata. E bine pentru mine sa traiesc.

Problema: Cancer

Cauza: Durere adanca. Resentiment de lunga durata. Secret ascuns al durerii care mananca din tine. Porti ura.

Noul tipar de gandire: Iert si ma eliberez cu dragoste de trecut. Aleg sa-mi unplug lumea mea cu bucurie. Ma iubesc si ma aprob.

Problema: Colon

Cauza: Frica de a lasa sa se duca. Ramai agatat de trecut.

Noul tipar de gandire: Las cu usurinta sa plece ceea ce nu imi mai este de nici un folos. Trecutul s-a dus si eu sunt liber.

Problema: Comedoane /Acnee

Cauza: Mici explozii de manie

Noul tipar de gandire: Imi calmez gandurile si sunt senin.

Problema: Diabet

Cauza:A tanji dupa ce ar fi putut sa fie. O mare nevoie de a avea control. Tristete adanca. Nu a mai ramas nici un pic de dulceata.

Noul tipar de gandire: Momentul acesta e umplut cu bucurie. Aleg acum sa traiesc dulceata zilei de azi.

Problema: Dureri de cap/ migrene

Cauza:Invalidarea propriei persoane. Autocritica. Frica.

Noul tipar de gandire:Eliberez trecutul cu dragoste. Ei sunt liberi si eu sunt liber. Totul este bine acum, in inima mea.

Problema:Ficatul

Cauza: Locul maniei, a furiei si a emotiilor primitive.

Noul tipar de gandire: Dragoste si pace si bucurie e tot ce stiu.

Problema: Gastrita

Cauza: Incertitudine prelungita. Sentiment de pieire, de sfarsit.

Noul tipar de gandire: Ma iubesc si ma aprob. Sunt in siguranta.

Problema: Insomnie

Cauza: Frica. Nu ai incredere in procesul vietii. Vinovatie.

Noul tipar de gandire: Las cu dragoste ziua sa se duca si alunec intr-un somn linistit, stiind ca ziua de maine va avea grija de ea insasi.

Problema:Oboseala

Cauza: Impotrivire, plictiseala. Lipsa de dragoste pentru ce faci.

Noul tipar de gandire: Sunt entuziasmat de viata si plin de energie si de entuziasm.

Daca suferiti de una din aceste afectiuni sau aveti prieteni care se confrunta cu astfel de probleme, incercati sa repetati de cel putin 30 ori pe zi afirmatiile pozitive care  pot duce la spargerea tiparelor negative care au creat boala. E minunat sa stim ca avem leacul la indemana noastra, nu?

Vreți să trăiți mai mult ?

Folosiți aceste sfaturi japoneze! Este bine de ținut minte!


Țineți telefonul mobil la urechea stângă.
Nu beți mai mult de o cafea pe zi.
Nu luați pastilele cu apă rece.
Nu mâncați după ora 17.00.
Mâncați cât mai puține alimente grase.
Beți mai multă apă dimineața și mai puțină seara.
Stați departe de încărcătoarele telefoanelor mobile.
Cel mai bun timp pentru somn este de la 22.00 până la 06.00.
Nu luați de îndată o poziție orizontală, înainte de a merge la somn, dacă ați înghițit medicamente.
Nu utilizați telefonul mobil când bateria arată doar o diviziune, pentru că în acest caz nivelul de radiație emisă de telefon este de 1000 de ori mai mare.

Trimite acest mesaj tuturor oamenilor care îți sunt dragi.

Sucuri pentru sănătate

Morcov + ghimbir + măr = menține și curăță sistemul imunitar.

Măr + castravete + țelină = previne cancerul, reduce nivelul colesterolului, ameliorează indigestia și previne durerile de cap.

Roșie + morcov + măr = îmbunătățește culoarea pielii și elimină respirația urât mirositoare.

Piper negru + măr + lapte = previne mirosul urât din gură și reduce febra.

Portocală + ghimbir + castravete = îmbunătățește culoarea și umiditatea pielii și reduce temperatura.

Ananas + măr + pepene verde = elimină sărurile suplimentare, hrănește vezica și rinichii.

Măr + castravete + kiwi = îmbunătățește culoarea și umiditatea pielii.

Pară + banană = reglează nivelul de zahăr din sânge.

Morcov + măr + pară + mango = crește căldura internă a corpului, crește rezistența la toxine, scade tensiunea arterială și se luptă cu oxidarea totală a corpului.

Struguri + pepene verde + lapte = vitaminele C și B2; crește activitatea celulelor și imunitatea organismului.

Papaya + ananas + lapte = vitaminele C și E, fier; îmbunătățește tonusul pielii și metabolismul.

Banană + ananas + lapte = bogat în vitamine cu substanțe nutritive, previne constipația.

Beți apă pe stomacul gol

Astăzi este foarte popular în Japonia să se bea apă imediat după trezire în fiecare dimineață. În plus, testele științifice au confirmat eficacitatea acestei proceduri. Mai jos aveți instrucțiunile pentru această metodă.

Metoda previne cu garanție de 100% următoarele boli: durerile de cap, durerile în articulații, bolile de inimă, artrita, palpitațiile dese ale inimii, epilepsia, obezitatea, astmul, meningita, bolile de rinichi, vărsăturile, gastrita, diarea, hemoroizii, diabetul, constipația, bolile de ochi, boli ale uterului, cancerul și boli ale urechilor, nasului și gâtului.

Metoda de tratament
Dimineața după trezire se beau 4 pahare de apă de 160 ml (înainte de periajul dentar).
Periați dinții, dar nu mâncați și nu beți nimic timp de 45 de minute.
După 45 de minute, puteți servi micul dejun ca de obicei.
După micul dejun, prânz sau cină, nu beți și nu mâncați timp de 2 ore.
Pentru persoanele în vârstă sau bolnave, care nu pot să bea dintr-o dată 4 căni de apă, inițial se poate începe cu o doză mai mică și treptat se ajunge la cantitatea recomandată.
Lista de mai jos conține numărul recomandat de zile pentru bolile majore:

Tensiunea arterială – 30 de zile
Gastrita – 10 zile
Diabetul – 30 de zile
Constipația – 10 zile
Cancerul – 180 de zile

7. Pacienții cu artrită trebuie să urmeze această procedură în primele 3 zile din prima săptămână, iar începând cu a doua săptămână – în fiecare zi.

Această tehnică nu are efecte secundare, totuși, la începutul tratamentului numărul urinărilor poate crește.

Ar fi mai bine să continuați această procedură și după tratament, ca să devină un mod de viață.

Beți apă și rămâneți sănătoși și activi

Un detaliu foarte important: chinezii și japonezii beau ceai fierbinte în timpul mesei (nu apă rece). Este timpul să învățăm de la ei obiceiul acesta. Vom avea doar de câștigat.

Vom explica ce se întâmplă dacă se beau băuturi reci în timpul mesei: apa rece reduce absorbția alimentelor, deoarece produsele care conțin grăsimi se îngroașă.

Pe de altă parte, grăsimile în stare lichefiată (datorită ceaiului fierbinte) intră mai repede în reacție cu oxigenul și sunt mai bine absorbite de intestin.

În consecință grăsimile nu se depun sub piele și probabilitatea cancerului se reduce de zeci de ori.

O notă importantă cu privire la atacurile de cord

Trebuie să știți că nu toate atacurile de cord sunt însoțite de dureri în partea stângă a pieptului.

Fiți atenți la durerile intense în maxilarul superior sau inferior.

Greața și transpirația abundentă sunt, de asemenea, simptome ale atacului de cord.

60% din persoanele care au suferit atac de cord, l-au simțit în somn și nu s-au mai trezit.

Durerile în piept vă pot face să țipați în somn și să vă treziți imediat. Acesta este, de asemenea, un simptom al problemelor iminente. Nu ignorați astfel de semnale ale corpului.

Cardiologii spun că, dacă aduceți la cunoștință aceste recomandări prietenilor dumneavoastră, veți salva viața cel puțin a unei persoane.

Coada calului, planta care face minuni.

Coada-calului - Compoziţie

Coada-calului este bogată în minerale, cel mai important fiind siliciul, despre care se crede că are efecte antiartritice şi de tonifiere a ţesutului conjunctiv. Tulpina mai conţine flavonoide - cu efect antioxidant şi diuretic - acizi organici şi nicotină, oxid salicilic (sursa de acid salicilic, aspirina naturala), gluteolina, palustrina, fitosterina, beta-sitosterol, acid oxalic, acid malic, gliceride ale acidului stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, uleiuri volatile, saruri de potasiu.

Coada-calului - Acţiune

Antiseptică, antimicrobiană, antiinflamatorie, diuretică, depurativă, măresc rezistenţa ţesutului conjunctiv, activează circulaţia locală, bogată în minerale consolidează oasele şi dinţii (planta este bogată în calciu şi magneziu şi în acelasi timp favorizează absorbţia acestor minerale), datorită conţinutului mare de siliciu din plantă intervine în combaterea şi tratarea aterosclerozei (s-a constatat că lipsa siliciului duce la rigidizarea şi sclerozarea pereţilor vasculari, participă la sinteza colagenului, care menţine integritatea ţesutului conjunctiv, articulaţii, test muscular şi pielea), are efect antiacid la nivel gastric şi cicatrizant.

Coada-calului - Indicaţii terapeutice

Infecţiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice şi tuberculoza, afecţiunile reumatice, combaterea celulitei, fracturi osoase, tetanie, hemoragiile interne şi externe şi pentru scurgerile vaginale, boli ale rinichilor, prostatite, boli reumatice, detoxifiere; în uz extern: ajută la vindecarea contuziilor, degerăturilor, neuro-dermitelor, edeme ale picioarelor, grăbeşte cicatrizarea rănilor, a ulcerului varicos, combate transpiraţia excesivă a picioarelor, osteoporoza, demineralizări, hipocalcemii, crampe musculare, ulcer gastro-duodenal.

Administrare:

Pulberea de coada-calului se obţine prin măcinarea plantei uscate, se administrează de 3- 4 ori pe zi cate o linguriţă, fiind bine tolerată de organism în tratamente de lungă durată şi eficienţă în: tratarea hemoragiilor, anemiilor posthemoragice, consolidarea oaselor şi dinţilor, prevenirea şi tratarea bolilor cardio-vasculare.

Maceratul la rece: se obtine prin adaosul intr-un litru de apa a 4- 6 linguri de pulbere de coada calului si se lasa la infuzat de seara pana dimineata; se consuma apoi pe parcursul întregii zile; are acţiune diuretică, elimină surplusul de apă din ţesuturi, detoxifică organismul.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă clocotită care se infuzează 10- 15 minute, se bea câte 1- 2 ceşti pe zi.

Decoctul se face mai concentrat, respectiv 1 lingură cu vârf de plantă la o cană de apă, se fierbe 10 minute, apoi se strecoară şi se foloseşte pentru comprese în uz extern.

În uz extern se recomandă comprese în caz de: abcese, eczeme, epistaxis (hemoragii nazale, cand se recomandă ca în decoctul preparat a se adauge puţină sare şi să se facă aspiraţii nazale de 2 - 3 ori pe zi), transpiraţie abundentă a picioarelor.

Coada-calului - Precauţii şi contraindicaţii

Datorită conţinutului mare de siliciu nu este indicat consumul acestei plante pentru copii mai mult de 2 săptămâni (se fac pauze şi apoi se reia)

Nu prelungiţi o cură de coada-calului mai mult de 6 săptămâni.

Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.

Coada-calului poate irita tractul digestiv.

Este bine să o evitaţi dacă suferiţi de boli cardiace sau renale.

Atenţie! Coada-calului poate fi confundată cu o plantă otrăvitoare asemănătoare, care creşte în mlaştini (Equisetum palustre).

Merele - beneficii uimitoare pentru sanatate

Iată câteva dintre proprietăţile uimitoare ale merelor pentru sănătate:

Protejează împotriva sindromului metabolic – persoanele care consumă mere în fiecare zi, au un risc mai scăzut de a suferi, de-a lungul vieţii, de sindromul metabolic – care poate cauza diabet şi boli grave de inimă.

Sunt o sursă excelentă de multivitamine – consumate cu tot cu coajă (bineînţeles, spălate bine în prealabil), merele pot să asigure un aport crescut de vitamine şi minerale benefice sănătăţii organismului, cum ar fi: vitaminele A şi C, calciu, potasiu, fier, fosfor, acid folic şi un nivel crescut de antioxidanţi.


Reglează nivelul glicemiei – conţin anumiţi fitonutrienţi, cum ar fi quercetina, care pot să prevină fluctuaţiile bruşte ale nivelului de zahăr din sânge. De asemenea, oţetul de mere este considerat a fi un adevărat ajutor în controlarea nivelului ridicat al glicemiei, motiv pentru care este adesea folosit ca un tratament naturist în cazul bolnavilor care suferă de diabet zaharat.

Pot să prevină şi să ţină sub control ateroscleroza – specialiştii în domeniu au confirmat faptul că un consum de mere zilnic, timp de o lună, poate să reducă cu 40% concentraţia substanţei din sânge care este responsabilă pentru afectarea elasticităţii arterelor, provocând ateroscleroză.

Pot merele să provoace reacţii adverse?

Nu, de obicei. Merele sunt alimente „inofensive” din acest punct de vedere. Cu toate acestea, probabil ştii deja că orice aliment, consumat în exces, poate să provoace alergii alimentare sau disconfort stomacal. Şi merele sunt incluse în această categorie, specialiştii susţinând că atunci când sunt consumate în exces, chiar dacă au fost spălate bine în prealabil, există şanse să fi rămas urme de polen pe suprafaţa lor, care pot să provoace alergii.

Un alt „efect” advers ar consumului de mere, dacă poate să fie numit astfel, este problema dinţilor. Deşi sunt considerate a fi un „remediu” natural de albire a dinţilor, există numeroase cazuri de persoane care şi-au rupt unul sau mai mulţi dinţi, din cauza consumului de mere întregi. „Cele mai multe cazuri de dinţi rupţi au fost înregistrate după consumul de mere sau morcovi”, afirmă Dr. John F. Buzzatto, preşedintele Asociaţiei Americane a Ortodonţilor. Cu toate acestea, Dr. John susţine că nu ar trebui, în nici un caz, să renunţăm la consumul de mere, ci doar să le consumăm tăiate în felii mai mici.

Merele te pot ajuta să slăbeşti?

Da, conform specialiştilor în nutriţie, merele pot fi un aliat în dietă, mai ales datorită proprietăţilor sale detoxifiante. O cură de 5 zile cu mere poate să fie şocul de care are nevoie organismul din când în când, pentru a elimina toxinele şi a funcţiona corect.

De asemenea, datorită conţinutului scăzut de calorii pe care îl au şi conţinutului bogat de fibre, vitamine şi minerale, merele pot să fie un aliat al dietei, oferindu-ţi senzaţia de saţietate fără acumularea de grăsime şi kilograme în plus.

Punctul care poate trata 100 de boli

Ce se întâmplă dacă îl masezi? – Zu San Li

O legenda japoneza spune ca, odata acolo traia un om fericit care a primit cunostinte de nepretuit de la tatal sau – cunoasterea punctului longevitatii sau punctului celor 100 de boli.

In urma sfatului primit in dar de la tatal sau, fiul si-a masat acest punct in fiecare zi si a trait sa vada nasterea si moartea mai multor imparati.

Masarea unor puncte specifice este una dintre cele mai vechi metode de tratament orientale cunoscute, fiind folosita de mii de ani. In ansamblu, corpul uman are 365 de puncte si 12 meridiane principale, acelasi numar cu cel al zilelor si cu cel al lunilor dintr-un an. Efectul acestor masaje speciale se bazeaza pe teoria canalelor si meridianelor care se afla intr-o foarte stransa legatura cu anumite organe ale organismului uman.

In medicina traditionala chineza, corpul este vazut ca fiind un sistem energetic si, prin urmare, acest masaj poate afecta intr-un mod pozitiv fluxul de energie si activitatea functionala a organelor.

Activarea punctului Zu San Li produce un efect de intinerire si de vindecare, intarziind procesul de imbatranire. In China, acest punct este cunoscut sub numele de “Punctul Longevitatii”, iar in Japonia sub numele de “Punctul celor 100 de boli”.

Unde este localizat punctul magic Zu San Li?

Punctul Longevitatii este localizat sub rotula genunchiului. Pentru a-l gasi, acopera-ti genunchiul cu palma corespunzatoare genunchiului pe care-l acoperi (ex. genunchiul drept – palma dreapta). Punctul este situat intre sfarsitul degetului mic si degetul inelar, sub forma unei adancituri intre oase. Acesta este punctul magic Zu San Li.
Ce responsabilitati are acest punct si de ce japonezii il numesc “Punctul celor 100 de boli”?

Acest punct:

• controleaza activitatea organelor care se afla in jumatatea inferioara a corpului;

• controleaza activitatea maduvei spinarii in partile responsabile de functionarea tractului gastrointestinal, organelor genitale, rinichilor si glandelor suprarenale;

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” poti creste activitate glandelor suprarenale, cele mai puternice glande care actioneaza ca un sistem de aparare principal al sanatatii tale. Aceste glande sunt cele care secreta adrenalina, hidrocortizon si alti hormoni foarte importanti in sange.

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” in fiecare zi, poti normaliza activitatea glandelor suprarenale, glande care indeplinesc urmatoarele functii la nivelul intregului organism:

• Normalizeaza tensiunea arteriala;

• Normalizeaza glucoza, insulina;

• Elimina procesele inflamatorii de la nivelul intregului organism;

• Regleaza activitatea sistemului imunitar;

• Imbunatatesc digestia;

• Vindeca boli ale tractului gastrointestinal;

• Trateaza efectele unui accident vascular cerebral;

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” iti vei putea dezvolta increderea in sine, vei elimina stresul si tensiunea si vei gasi armonia interioara.

Prin masarea punctului “celor 100 de boli” se pot vindeca mai multe boli, inclusiv banalul sughit, constipația, gastrita sau incontinenta.

Se recomanda masarea acestui punct dimineața, înainte de prânz, de noua ori intr-o miscare circulara, in sensul acelor de ceasornic, pentru fiecare picior. Masajul, impreuna cu pregatirea o sa dureze in jur de 10 minute.

Inainte de a incepe masajul ar trebui sa te afli intr-o pozitie confortabila, relaxat. Calmeaza-ti respiratia si concentreaza-te asupra sentimentelor tale. Relaxeaza-te!

Poti masa punctul Zu San Li in fiecare zi, dar cel mai bun efect se obtine in timpul cu Luna Noua.

Opt zile de la inceperea perioadei de Luna Noua maseaza acest punct:

• dimineața, alternativ pe fiecare picior in sensul acelor de ceasornic. Aceasta este cea mai buna perioada pentru a-ti consolida imunitatea, pentru a imbunatati activitatea organelor si pentru a incetini procesul de imbatranire.

• inainte de masa de pranz, alternativ pe fiecare picior, in sensul acelor de ceasornic cu scopul de a-ti imbunatati tonusul general, memoria, activitatea sistemului cardiovascular si activitatea sistemului digestiv.

• dupa masa de pranz, simultan pe ambele picioare, in sensul acelor de ceasornic cu scopul de a elimina stresul, nervozitatea, iritabilitatea, durerile de cap si pentru a scapa de tulburarile de somn.

• Seara (nu tarziu), alternativ pe fiecare picior, in sensul invers al acelor de ceasornic, cu scopul de a-ti stimula metabolismul si de a sprijini eliminarea kilogramelor in plus si a tesutului adipos.

Testul care iti arata daca mierea e contrafacuta sau nu

Sa cumperi miere poate fi chiar o provocare. Multi spun ca mierea din supermarket e contrafacuta, s-au si facut analize si, intr-adevar, chiar foarte putine firme nu produc miere contrafacuta.

Unii recomanda sa cumparam miere de la apicultorii intalniti pe drumuri. Insa cat de sanatoase pot fi acele albine daca se hranesc si beau apa din jurul drumurilor intens circulate de masini? Sa nu mai spunem ca acei apicultori intalniti pe marginea drumului chiar stiu sa „lungeasca” mierea… Iar mierea stata in soare isi pierde clar proprietatile, deci nu.

Cea mai buna varianta este sa luam de la o sursa sigura, o ruda care se ocupa cu asa ceva din pasiune sau care produce pentru consum propriu, iar tu o convingi sa iti vanda si tie macar un borcan.

Daca nu ai astfel de rude sau cunostinte, iata cum poti testa mierea cumparata ca sa stii daca e contrafacuta. Asa vei sti sa nu mai cumperi data viitoare de la aceeasi firma sau persoana.

Ia un colt de servetel, fa un mic con din hartie si murdareste-l de miere cu ajutorul unei lingurite. Da foc la capatul manjit cu miere. Daca zona cu miere arde cu usurinta, mierea este autentica. Daca mierea este “lungita”, zona murdara de miere nu va arde.

Păducelul planta minune in afectiunile cardiovasculare

Păducelul este una dintre plantele folosite încă din Antichitate ca remediu eficient in diferite afecțiuni. Romanii si grecii il utilizau in tratarea bolilor de inima, ficat si contra insomniei. In medicina chinezeasca, fructele de paducel erau întrebuințate in tratamentul multor dezechilibre energetice. In acelasi timp, păducelul era considerat un simbol al sperantei si rodniciei.

In scopuri terapeutice, de la paducel se folosesc florile, frunzele si fructele. Acestea contin bioflavonoide, vitaminele B si C, acizi organici (citric, malic, tartaric, cafeic, nicotinic), uleiuri volatile, triterpene, taninuri.

Paducelul, adjuvant in bolile cardiovasculare

Compozitia variata il face util atat in scop profilactic (mentinerea tensiunii arteriale la valori normale, cresterea rezistentei la efort, favorizarea circulatiei la nivel central si periferic, prevenirea accidentelor ischemice si deteriorarii psihice la persoanele in varsta), cat si in scop terapeutic, in special in afectiunile cardiovasculare. In acest caz, paducelul, asociat medicatiei alopate, este un ajutor de nadejde pentru prelungirea sperantei de viata, diminuarea simptomatologiei si imbunatatirea calitatii vietii persoanelor cardiace.

Regleaza si stabilizeaza ritmul cardiac

Paducelul este utilizat in afectiunile cardiovasculare, deoarece are actiune cardiaca tonica si vasodilatatore, restabileste valorile normale ale tensiunii arteriale, scade nivelul colesterolului sangvin, favorizeaza circulatia la nivelul inimii si creierului. De asemenea, are actiune anticoagulanta, regleaza si stabilizeaza ritmul cardiac. De aceea, are efecte benefice in caz de hiper- si hipotensiune arteriala, tensiune arteriala oscilanta, cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca moderata, aritmii, nevroze cardiace, ateroscleroza, arterita obliteranta. In caz de sechele post-infarct, paducelul este foarte eficient, favorizand revascularizarea muschiului cardiac si stabilizand valorile tensiunii arteriale.

Simptomele specifice menopauzei pot fi reduse cu paducel

Alaturi de efectele terapeutice enumerate, paducelul prezinta actiune calmanta la nivelul sistemului nervos, antidepresiva si relaxanta. Este util persoanelor cu distonii neuro-vegetative, celor irascibile sau cu nevroze anxioase, atacuri de panica, insomnii. Ajuta la diminuarea simptomatologiei specifice menopauzei (bufeuri, palpitatii, hiperexcitabilitate, nervozitate, insomnie). Prezinta si actiune diuretica, favorizand eliminarea apei in exces de la nivelul tesuturilor. Datorita continutului bogat in substante antioxidante, frunzele si fructele stimuleaza sistemul de aparare a organismului.

Actiunea antioxidanta si vasodilatatoare prezinta efecte pozitive si in cazul persoanelor varstnice, in mentinerea si sustinerea functiilor mentale, cresterea capacitatii cardiace la efort si prevenirea depresiei.

Se utilizeaza sub forma de infuzie, tinctura, capsule, pulbere

Infuzie din flori sau fructe: 1 lingurita de flori sau fructe se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita. Se lasa 10 minute, se strecoara, se indulceste eventual cu miere si se bea pe parcursul unei zile. Eficienta este si infuzia combinata, obtinuta din 3 lingurite de flori de paducel puse la macerat intr-o cana de apa, de seara pana dimineata, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se infuzeaza din nou intr-o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca. Ulterior, infuzia se filtreaza, iar in final se combina cele doua extracte, obtinandu-se un preparat folosit intern si extern. Se poate asocia si cu valeriana, roinita si talpa-gastei, pentru potentarea efectului cardiotonic si calmant la nivel cardiac;

Tinctura se prepara din 1 lingurita de planta si se foloseste de 3 ori pe zi, diluata in apa;

Capsulele contin pulbere din frunze si flori de paducel, singure sau in asociere cu vasc, usturoi, talpa-gastei, pentru potentarea efectelor terapeutice si actiunii antioxidante. Doza variaza in functie de varsta si afectiunile existente. Paducelul se poate asocia in capsule si cu ulei de peste (bogat in acizi grasi polinesaturati esentiali de tip Omega-3), cu efecte foarte bune la nivelul aparatului cardiovascular;

Pulbere, 1 lingurita fara varf, de 3 ori pe zi.

Curele se urmeaza sub stricta supraveghere medicala

Exista insa si cateva precautii de care trebuie tinut cont. In sarcina si in perioada de alaptare, produsele din paducel trebuie administrate numai la recomandarea medicului. In asociere cu medicatia cardiovasculara si anticoagulanta (tonice cardiace, hipotensoare, beta-blocante, medicatie antiagreganta, derivati de warfarina), dozele si durata tratamentului (care poate varia de la 1 luna pana la 3-6 luni) se stabilesc strict de catre medicul fitoterapeut, deoarece paducelul poate potenta sau inhiba actiunea unor medicamente utilizate in aceste boli.

sursa www.farmaciata.ro

De 12 ori mai fericiti

Bine de stiut

Măceșul

Macesul creste peste tot, la campie sau pe dealuri, pe marginea drumului, in parcuri, astfel ca devine o planta accesbila oricui. De la maces, cel mai mult se folosesc fructele. Acestea se culeg toamna, ideal ar fi sa le culegeți înainte de bruma sau de ger.

Din măceșe puteti face pulbere (le deshiratati intial), ceaiuri sau chiar vin de macese – un adevarat medicament.

Semințele din macese vindeca afectiunile rinichilor si ale vezicii urinare, de aceea este indicat sa folositi macesele intregi.

Alte beneficii ale maceselor:
refac tonusul vascular si regleaza tensiunea arteriala;
cresc imunitatea prin continutul de vitamina C;
sunt recomandate in starile infectioase, raceli, gripe, rinite etc.;
detoxifica rinichii;
mentin frumusetea din interior a pielii;
tratează tusea.

Cum să învingi retenția de apă

într-o lună

Următoarele remedii naturiste nu sunt deloc periculoase și nu provoacă niciun efect secundar negativ, motiv pentru care nu trebuie să eziți să le încerci înainte de a începe un tratament pe bază de medicamente diuretice.
Deseori, atunci când avem impresia că am luat câteva kilograme în plus, vinovatul real este retenția de apă. Poate consumăm prea multă sare, ficatul nostru este suprasolicitat, avem un dezechilibru hormonal în organism sau pur și simplu nu reușim să eliminăm fluidele în mod adecvat.
În cele ce urmează, îți vom prezenta un tratament simplu și natural pentru a elimina toată apa acumulată în exces în organism, astfel încât să te simți din nou ușor și să reduci inflamația.

Citește în continuare și o să descoperi câteva trucuri naturiste care te vor ajuta să tratezi retenția de apă în doar o lună. Nu va trebui decât să aduci câteva mici modificări dietei tale zilnice și, dacă este nevoie, să iei niște suplimente alimentare naturale.
6 trucuri naturiste pentru a trata retenția de apă
Supă de ceapă

Alimentul care îți va aduce cele mai multe beneficii pentru a elimina retenția de apă este ceapa. Ceapa este o plantă medicinală folosită încă din antichitate grație proprietăților sale diuretice și antiinflamatorii, fiind foarte utilă pentru a trata inflamația ficatului.

În plus, acest aliment nu are un impact sever asupra organismului, deci nu va produce niciun efect secundar nedorit. Va trebui să consumi următoarea supă de ceapă în fiecare zi în perioada tratamentului. În acest sens, te sfătuim să îți prepari o cantitate mare de supă deodată, astfel încât să nu gătești toată ziua.

Un alt mare avantaj al acestei supe este că poți folosi apă de mare (se găsește în plafar și în unele supermarketuri) pentru a-i conferi un gust cu adevărat special. Nu numai că apa de mare este lipsită de sodiu, ci promovează și eliminarea apei acumulate în exces în organism, motiv pentru care acest produs este folosit drept înlocuitor pentru sare în numeroase rețete.
 
Ingrediente:
1 litru de apă
3 cepe mari
1 cană de apă de mare

Taie ceapa în felii și fierbe-o în apă pentru cel puțin o jumătate de oră. Când este fiartă, pune lichidul deoparte. Dacă vrei, poți folosi puțină zeamă de lămâie pentru a da mai mult gust supei.
Cum trebui să servești supa?

Această supă trebuie consumată pe tot parcursul zilei, dar nu trebuie să o incluzi în mesele tale principale. Te sfătuim să o bei cu o jumătate de oră înainte să servești masa. Cepele fierte pot fi folosite pentru a prepara diverse creme sau sosuri de legume.


Un grepfrut pe zi

Grepfruturile sunt citrice cu proprietăți detoxifiante, având un efect benefic atât asupra rinichilor, cât și a ficatului. Din acest motiv, te sfătuim să mănânci câte un grepfrut în fiecare zi pe parcursul tratamentului tău de o lună pentru a trata retenția de apă.

Momentul ideal pentru a consuma grepfrutul este dimineața, înainte să servești micul dejun, sau seara, după cină și înainte de culcare. Dacă gustul acestui fruct ți se pare a fi prea amar, îndulcește-i aroma cu puțină scorțișoară și miere.


Suplimente alimentare naturale

Există două plante care pot spori efectul diuretic al acestui tratament: ceaiul verde și coada-calului. Prima plantă poate ajuta organismul să elimine și grăsimea acumulată în exces, are un efect ușor de stimulare și poate preveni cancerul. Cea de-a doua este un diuretic natural ce poate reduce inflamațiile ficatului și—grație conținutului său de dioxid de siliciu—poate îmbunătăți sănătatea părului, pielii și unghiilor.

Ambele plante pot fi consumate sub formă de ceai, dar dacă nu mai vrei să bei alte lichide în afară de supa de ceapă pe care ți-am prezentat-o mai sus, le poți achiziționa și sub formă de pastile sau capsule. Te sfătuim să alegi cu încredere oricare din aceste variante, astfel încât tratamentul de 30 de zile pe care îl urmezi să fie susținut de un efect diuretic de durată.
Alimente care agravează retenția de apă

Pe lângă tratamentul simplu pe care ți-l prezentăm în acest articol, va trebui să ai grijă să eviți anumite alimente nocive ce pot afecta rinichii și agrava retenția de apă. 

Iată care sunt:
Sarea (poți folosi puțină sare marină atunci când gătești, dar evită sarea de bucătărie)
Alimentele semipreparate sau prăjite
Alimentele conservate
Cafeaua
Băuturile răcoritoare


 
Tratează-ți rinichii cu căldură

Așa cum am menționat mai sus, organele cele mai importante atunci când vine vorba de a combate retenția de apă sunt rinichii. Deoarece sănătatea renală este strâns legată de nivelul de energie al organismului, aceste organe gemene sunt deseori afectate de temperaturile foarte scăzute.

În această situație, cel mai frecvent simptom este declanșarea unei dureri în zona lombară. Însă, indiferent dacă simți vreo durere sau nu, încearcă să-ți aplici puțină căldură pe spate, de preferință seara, cu 15-30 de minute înainte de culcare. Poți folosi o sticlă cu apă caldă sau o pernă electrică.
Ai grijă ce medicamente diuretice iei

Te sfătuim să încerci tratamentul naturist pe care tocmai ți l-am prezentat înainte de a lua medicamente diuretice. Aceste medicamente, deși sunt utile pentru a trata retenția de apă, pot provoca anumite efecte secundare nedorite, cum ar fi hipersensibilitate sau nervozitate.

Dacă medicul îți prescrie un astfel de tratament medicamentos, te sfătuim să contracarezi orice efecte secundare consumând multe alimente și mâncăruri bogate în potasiu, cum ar fi:
Roșii
Supe de legume
Banane 

Sarea din sânge

Va dezvăluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. Lipsa sării din sânge!!

Interesant, dar LOGIC. Aceeași problema cu tensiunea arteriala: inainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioara a „normalului”. Sa aiba aceeasi justificare? Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. Excesul de sare, zahar si grasimi, dăunează grav sănătății!

Asta da avertisment medical! Ce înseamnă exces nu ne explica însă nimeni!!!

La prima citire, exces înseamnă prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!! Intre copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marja de eroare foarte mare, ca sa pronunți exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Intre omul de la munte… care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la ses sau de la oras care primesc apa cea mai infecta, cel de la munte va „dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele! Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul – purtatorul de oxigen din sange! Unii au in sange predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)! Nu uitati ceea ce multi vor sa ascunda:

Orice reactie a apei cu sarea produce… caldura!!! Iar sarea formeaza pricipalul electrolit care, scos din sange, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prostește!!! Intuiția îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasă, la televizor. Unde ni se repeta zilnic prostiile astea: excesul de sare zahar si grăsimi dăunează grav sănătății! Dar excesul de alcool, tutun si medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce nu se fac campanii contra drogurilor ???

Nu este vorba de boala si moarte, mai ales in randul tinerilor?Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atat de multi incat viata copiilor si a tinerilor…nu mai conteaza!!! Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si in fond este bine sa ai multe „legume” in sistem ! Pentru ca legumele isi platesc taxele la zi! Amintiti-va! Ce face medicul prima data cand ajungi in spital? Iti schimba regimul alimentar: fara sare!!!! Adica taie legaturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot in corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!

Dar zaharul?

Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de „clasicul” zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evolutiei. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. Genetica!

Grasimile ?!

Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor in glandele suprarenale si in ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, in urma transformarii de catre ficat in acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si mai ales o slaba functionare a sistemului imunitar. In trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sange, era considerat normal. Asta pana cand, cei de la OMS, au hotarat sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Imediat, au aparut 36 de milioane de „bolnavi”, si 4,3 de miliarde de dolari pe an, castig, dintr-un foc!. Intre vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul roman a ales intuitia!… tot cu slanina, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine… cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pana pe la 60-70 de ani… cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bată in mana?

Acum, trageți dvs concluziile.


Sursa: cyd

Pericolul ascuns din casa ta !

Emană chimicale otrăvitoare și atacă sistemul imunitar

Știați că milioane de oameni sunt expuși la mucegai în fiecare zi, fără ca măcar să conștientizeze acest lucru? Mai grav este că subestimăm efectul nociv acestor ciuperci.

Medicii atrag atenția asupra faptului că emană chimicale otrăvitoare, imposibil de identificat, cunoscute ca micotoxine.

“Oamenii care trăiesc în astfel de medii pot avea probleme pulmonare. Din cauza mucegaiului are loc declanşarea astmului sau exacerbarea lui (crize), dar şi a rinitelor alergice. O altă problemă serioasă este şi boala alveolită alergică extrinsecă, ce se manifestă cu tuse şi probleme de respiraţie”, explică Magdalena Ciobanu, medic pneumolog la Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”, din Bucureşti.

Care sunt simptomele?
În general, problemele de sănătate cauzate de mucegai sunt diagnosticate greșit pentru că se aseamănă cu alte afecțiuni, precum boala Lyme, boala celiacă sau sindromul oboselii cronice.

Cele mai frecvente simptome asociate cu mucegaiul sunt:
• Durerile articulare
• Oboseala
• Durerile de cap
• Sensibilitățile alimentare
• Fluctuațiile de greutate
• Sensibilitate la lumină
• Vedere încețoșată
• Pierderi de memorie
• Tulburări de somn
• Confuzie
• Boli auto-imune
• Probleme inflamatorii

Din păcate, mucegaiurile atacă sistemul imunitar, facându-i pe oameni mai vulnerabili în fața bolilor de plămâni, piele și ochi.

Unde se ascunde mucegaiul?
Cel mai adesea, locuim în aceeași încăpere cu mucegaiul, care se dezvoltă în camere umede, neventilate și se înmulțește prin spori, informează healthylifetricks.com.

Cum ar trebui să acționăm?
În cazul în care observați chiar și cea mai mică pată de mucegai, trebuie să luați măsuri, pe piață fiind disponibile numeroase produse anti-mucegai.

În cazul în care nu reușiți să eliminați mucegaiul, ar trebui să apelați la ajutor profesional și să scăpați de sursa de umiditate.

Dacă vă confruntați cu această problemă la locul de muncă, trebuie să acordați atenție alimentației, și să vă feriți de carbohidrați și zahăr. În plus, se recomandă să suplimentați dieta cu cărbune activ și să apelați la ajutorul unui specialist. Medicul de familie ar putea să vă ofere sfaturi și tratament.

Pentru a evita apariţia mucegaiului, experţii au câteva sfaturi practice:
Nu uscaţi rufele în casă, folosiţi hota la bucătărie, precum şi maşinile de spălat cu uscător, nu cele care storc la 1.000 de rotaţii pe minut.
Pentru a evita umezeală în exces eliminaţi “producătorii temporari” ai acesteia: aglomerările, atât de persoane, cât şi de ghivece cu flori.
În ceea ce priveşte soluţiile posibile pentru eliminarea mucegaiului, specialiștii avertizează că produsele pe bază de clor sau hipo clorit nu sunt folositoare deoarece albesc mucegaiul şi doar dau impresia că-l omoară.

Sursa Doctorul zilei 

Un adevărat ”tratament” pentru colon și ficat.

Alimentul de post care are mai mulți antioxidanți decât germenii de grâu

Ciupercile sunt alimente foarte căutate de vegetarieni, de cei care țin cure de slăbire și de un număr mare de consumatori în perioadele de post, având avantajul că pot fi găsite în orice perioadă a anului.

Ciupercile comestibile conțin o serie de nutrienți benefici pentru organismul uman. Acestea includ multe specii de fungi, care sunt fie recoltate din mediul sălbatic, fie cultivate. Există peste 20 de specii cultivate pentru a fi comercializate.

Unele ciuperci au o importanță farmaceutică și terapeutică, între acestea aflându-se ”cornul secarei” (Claviceps purpurea), care sintetizează substanțe cu valoare farmaceutică. Alte specii acționează favorabil asupra unor boli, fiind folosite în terapeutica naturală. Virtuțile curative ale drojdiilor sunt cunoscute din vechime, dar și a unor specii mai mari.

Ciupercile sunt importante surse de fibre, vitamine și minerale conținând vitamina B1, riboflavina (B2), niacin (B3), piridoxina (B6) și folacin (acid folic); minerale esențiale, între acestea numărându-se potasiu, magneziu, sodiu, cupru, fier și fosfor. Dar cel mai semnificativ este seleniul, care nu se găsește în prea multe fructe sau legume. Ciupercile sunt bogate și în antioxidanți. Cu un conținut de peste 80% apă și bogate în fibre, adăugarea ciupercilor la mesele zilnice oferă sațietate fără un aport caloric crescut.

O cană de ciuperci asigură organismului 50 de calorii din care acesta își poate extrage energia necesară. Această calitate le transformă într-un aliment de bază în curele de slăbire.

Ciupercile pot fi consumate în salate, în mâncăruri, anumite specii fiind considerate o delicatesă. În funcție de specie, unele se consumă crude, altele preparate.

Fibrele din ciuperci joacă un rol deosebit de important în prevenirea constipației și reglarea sistemului digestiv. Ciupercile conțin amidon care, odată ajuns în sistemul digestiv, este transformat în hrană pentru bacteriile din colon, ajutând la menținerea unui intestin sănătos. Un compus (eritadenina) din ciupercile numite ”shiitake” ajută ficatul să proceseze colesterolul.

Ciupercile ”Champignon” (Agaricus bisporus), unele dintre cele mai cunoscute ciuperci comestibile, aduc prin consumul lor semnificative beneficii sănătății. Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că doar câteva ciuperci au de 12 ori mai multă cantitate de L-Ergothioneine (un puternic antioxidant), decât germenii de grâu și de patru ori mai mult decât ficatul de pui. În consecință, au capacitatea de a întări sistemul imunitar. L-Ergothioneine are efect asupra substanțelor instabile, care atacă permanent și vătămează membranele celulelor, cunoscute ca radicali liberi.

În același timp, Universitatea Hanyang din Coreea de Sud a descoperit că ciupercile pot scădea riscul de cancer la sân. Specialiștii susțin că șansele de a dezvolta tumori mamare sunt cu atât mai mici, cu cât consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde. Nutriționiștii, recomandă ciupercile în dieta și alimentația femeilor, dar și a bărbaților pentru a preveni cancerul de prostată.

Prin faptul că are în compoziție iod, este benefică în funcționarea glandei tiriode.

Câteva ciuperci albe conțin o cantitate de potasiu mai mare decât o portocală, contribuind la reglarea tensiunii arteriale.

Ciupercile conțin factori antibiotici naturali, ce pot lupta împotriva infecțiilor.

O cură de 3-4 săptămâni în care ciupercile nu lipsesc din alimentație poate face sistemul imunitar rezistent în fața frigului. Vitamina D își va reface indicele valoric necesar sănătății după o astfel de cură. Ciupercile sunt singurele alimente non-animale care conțin vitamina D, atât de importantă pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a organismului uman.

Vitamina B2 (riboflavina) din conținutul ciupercilor este benefică pentru piele deoarece îmbunătățește calitatea țesutului, iar vitamina B8 întărește firul de păr și îi conferă strălucire.

Anxietatea, oboseala și stresul se pot trata și preveni cu ajutorul ciupercilor, datorită conținutului mare de zinc și vitamine din grupul B, potrivit www.dietetik.ro. Consumul zilnic a trei ciuperci reduce considerabil senzația de epuizare fizică și intelectuală, dar și sentimentul neplăcut de iritare și anxietate.

Extractele din ciuperci ”Pleurotus” (burete sau păstrăv de fag) au fost încorporate în tincturi, ceaiuri sau pilule și au multe efecte benefice: antibacterian, antiviral, reduc tensiunea, protector cardio-vascular și tonic pentru sistemul nervos.

În natură există multe varietăți de ciuperci otrăvitoare, din acest motiv nefiind indicat consumul de ciuperci sălbatice, ci doar soiurile comestibile, care sunt recoltate în condiții sigure, potrivit site-ului www.sfatulmedicului.ro.

Moartea începe în colon

Așa spune Elie Metchnikoff, laureat al premiului Nobel pentru Medicină.

Doctorul Cătălin Luca consideră, de asemenea, că 90% din îmbolnăviri sunt cauzate de un colon murdar, iar statisticile arată că 1 din 20 locuitorii din țările dezvoltate sunt afectați de cancer de colon, care este a doua cauză de deces prin cancer.

”Surprinzător, dar adevărat: în mod curent ființa umană asimilează doar 10% din nutrienții din hrana lor”, adaugă dr. Luca.

Aceasta se datorează formării de-a lungul timpului a așa-numitei ” plăci de mucoid” ce reprezintă un amestec de materie parțial digerată și în stare de putrefacție, amestecată cu substanțe toxice și medicamente, și închegată cu mucus întărit ce se depune pe peretele intestinului. De-a lungul timpului această teacă poate ajunge să cântărească între 2 și 11 kg de reziduri metabolice!

Aceste încrustații ajung să se întărească și să se comporte ca un ”perete despărțitor” între intestin și hrană, împiedicând astfel procesul de asimilare al hranei. Aceasta va face ca, oricât de sănătoasă ar fi mâncarea nostră, oricâte suplimente nutriționale i-am adăuga, să fie în zadar dacă asimilarea acestora este împiedicată de o placă mucoidală consistentă.

Un colon murdar este sursă de toxine pentu întregul organism

Alimentele prăjite, bogate în amidon, cu aditivi, cu multe proteine îngreunează foarte mult placa de mucoid, astfel încât aceasta ajunge să apese pe organele din vecinătate ( ficat, vezică biliară). Astfel, colonul se transformă treptat într-o groapă de gunoi a organismului. La temperatura de 37 grade celsius, placa mucoidală intră în descompunere, răspândind toxine, otravă și bacterii în circuitul sanguin și de aici în tot organismul, cauzând diferite boli, chiar cancer.
Un colon intoxicat are consecințe nefaste asupra organismului. Toxinele neeliminate din colon ajung în limfă. Supraîncărcarea limfei cu toxinele din colon antrenează slăbirea sistemului imunitar, dar are repercusiuni și asupra căilor respiratorii superioare (angină, sinuzită, rinită, otită) și asupra pielii (acnee, eczeme, psoriazis).Toxinele cu originea în colon se răspândesc în tot corpul pe cale sangvină, se fixează în țesuturi și intoxică progresiv țesutul cerebral.
Semnele unui colon ce necesită purificare:

– stări de oboseală, somnolență, sistem imunitar slăbit
– digestie proastă: balonare, diaree, constipație, grețuri
– respirație grea, transpirație cu miros neplăcut, depozite albicioase pe limbă:
– obezitate sau abdomen proemient
– insomnii, cearcăne
– par casant, piele uscată , acnee
– dureri de cap sau de spate
– paraziții intestinali

Fibrele vegetale -un pas spre sănătate

O recomandare majoră a cercetătorilor cu privire la reducerea riscului de apariție a cancerului de colon este adoptarea unei diete bogată în fibre și săracă în carne .O alimentatie sanatoasa de tip vegetarian , lipsita de toxine, aditivi sau grasimi contribuie la sanatatea organismului si bineinteles la cea a colonului. Cel mai indicat pentru curatarea lui este o dieta bogata in fibre vegetale , care actioneaza ca niste adevarate ” maturi ” pentru colon, curatind deseurile de pe peretii acestuia. O cantitate de minim 35 grame de fibre pe zi reduce cu mai mult de 40% riscul apariției cancerului de colon.

Aportul de fibre poate fi adus prin painea integrala, faina de ovaz, orezul brun si cereale integrale (precum fulgii de grau).
De asemenea, gustarile din alune, prajiturele de orez, semintele de floarea soarelui intre mesele principale, fasolea sau lintea sunt alegeri foarte bune pentru curatarea colonului. Cu atat mai mult, cu cat ele asigura un aport de proteine si vitamine B.
Legumele cu frunze verzi tin toxinele la distanta de colon. Spanacul, mazarea, salata verde si varza furnizeaza nutrientisi sunt surse grozave de fibre solubile si insolubile.Spirulina , prin continutul de clorofila , determina curatarea tractului intestinal si repara tesuturile compromise.
Merele, strugurii si alte fructe pe baza de apa, precum pepenele rosu, iti “spala” sistemul de paraziti si de toxinele ce favorizeaza instalarea bolilor.
Sucul de fructe si legume furnizeaza colonului si intregul corp vitaminele necesare, te scapa de excesul de materiale fecale si controleaza eliminarea lor.

Sursa: drluca.ro.

Rezultatul i-a uimit până şi pe medici

A mâncat hrean cu lămâie timp de trei săptămâni. Rezultatul i-a uimit până şi pe medici
O femeie care a mâncat hrean timp de trei săptămâni a avut parte de rezultate surprinzătoare.

Femeia a reuşit să dea jos kilogramele în plus fără să facă prea mult sport şi fără să se abţină de la alte feluri de mâncare.
Hreanul poate îmbunătăţi digestia şi este extrem de sănătos pentru ficat, inimă şi sistemul circulator.

Reţetă pentru slăbit:
125 de grame de hrean
3 lămâi
3 linguri de miere.

Dă hreanul prin răzătoare. Pune lămâile spălate, dar nedecojite într-un blender şi amestecă-le apoi cu hreanul.

Adaugă mierea şi amestecă toate cele trei ingrediente foarte bine, conform healthyteam.com. Pune totul într-un borcan din sticlă ţi păstrează-l la frigider.

Consumă zilnic, timp de trei săptămâni, câte o lingură din aceste amestec înainte sau după mese.

Spânzul: misterioasa plantă anti-cancerigenă

Fitoterapeuţii, botaniştii şi iubitorii naturii care colindă la începutul primăverii lizierele pădurilor de conifere şi fagi din zonele deluroase şi montane din România, dau adesea peste o plantă înflorită care nu spune nimic marii majorităţi a oamenilor. Este vorba de aşa numitul spânz (Helleborus sp) o plantă despre care se vorbeşte tot mai mult în ultimul timp, şi pe care specialiştii o văd în viitorul apropiat un adevărat leac minune contra cancerului. Extrem de apreciat, controversat, dar fără doar şi poate insuficient studiat, spânzul este o plantă care are potenţialul de a salva milioane de vieţi!

Cine eşti tu, spânzule?

Din punct de vedere sistematic şi strict botanic, spânzul aparţine familiei Ranunculaceae, genului Helleborus, care cuprinde aproximativ 20 de specii de spânz, multe dintre ele crescând şi în România. Numele de Helleborus provine din greaca veche şi trimite cu gândul la puternicele proprietăţi vindecătoare ale plantei, cunoscute fără îndoială şi de antici, căci „elein” însemna rană, iar „bora” hrană. Este o plantă erbacee şi în ciuda denumirilor de trandafir de iarnă şi trandafirul Crăciunului, date de către occidentali, spânzul nu are nicio legătură cu trandafirii propriu-zişi, care aparţin familiei Rosaceae.



Plantele din genul spânzului sunt originare din Europa şi Asia, şi cea mai mare concentrare de specii se întâlneşte în Balcani şi Carpaţi. De obicei, în ţara noastră spânzul creşte la altitudinea de peste 500 metri. Este o plantă cu rizom lung şi rădăcini puternice. Are o tulpină dreaptă, nu mai înaltă de 50 centimetri. Frunzele sunt mari, cu 5-7 lobi. Florile sunt mari, cu miros specific şi culoarea petalelor variabilă în funcţie de specie, de regulă acestea fiind verzi, roşu-purpurii, albe sau roşu-violaceu închis.

Spânzul este una dintre plantele erbacee cu înflorirea cea mai timpurie între toate speciile care cresc la noi în ţară, căci înfloreşte primăvara devreme, de regulă în lunile februarie-martie. În fitoterapeutică, sunt folosite mai ales rădăcinile şi rizomii.

Deoarece spânzul este şi o plantă cu aspect decorativ, în Occident a devenit de mulţi ani o plantă de grădină. Iubitorii de flori ornamentale îl apreciază pentru înflorirea sa timpurie, rezistenţa deosebită la îngheţurile bruşte şi toleranţa la locuri umbroase, spânzul nefiind o plantă iubitoare de lumină. Cea mai apreciată specie pentru rol decorativ este Helleborus orientalis.



Planta are un rol special şi în folclorul european, căci în miturile străvechi se crede că spânzul este folosit în cadrul ritualurilor vrăjitorești de invocare a demonilor. În folclorul vechi românesc, alături de soc, spânzul este considerat a fi una dintre plantele îndrăgite de Diavol. Această credinţă poate avea la bază temerea oamenilor de proprietăţile otrăvitoare ale spânzului. În mitologia greacă, Melampus din Pylos s-a folosit de spânz pentru a le vindeca de nebunie pe fiicele regelui Argos, fetele fiind blestemate iniţial de Dyonisos.

Spânzul negru era numit şi Trandafirul Crăciunului în Europa Apuseană, denumirea având la bază o veche legendă conform căreia planta ar fi apărut din lacrimile vărsate pe zăpadă de către o fetiţă care era atât de săracă încât nu a găsit niciun cadou pe care să-l ofere pruncului sfânt născut în ieslea din Betleem. În timpul asediului oraşului cetate Kirrha de către Liga Ampyctonică, grecii antici au folosit mari cantităţi de spânz pentru a otrăvi rezervele de apă ale cetăţii. Apărătorii cetăţii au suferit de crize violente de diaree fiind ulterior incapabili să oprească cucerirea cetăţii.

La români, spânzul nu era doar o simplă plantă medicinală. Atât puterea, cât şi toxicitatea sa crescută i-a făcut pe români să o trateze ca pe o adevărată plantă magică. În popor se vorbea pe vremuri de o aşa numită putere ascunsă a spânzului.

Forţă care, la fel ca la alte plante cu statut asemănător, putea fi orientată în bine sau în rău, în funcţie de intenţia celui care o foloseşte. La români, exista deci încă din cele mai vechi timpuri, credinţa că cele mai puternice plante din farmacopeea tradiţională, precum mătrăguna, cucuta sau spânzul au puterea de a se „răzbuna” pe cel care le foloseşte în scopuri rele, sau este măcinat de gânduri necurate atunci când le culege. Culegerea spânzului, şi prin extensie a celorlalte plante, era efectuată pe vremuri doar de cei care postiseră şi se rugaseră înainte.

Cutumele populare opresc culesul spânzului pe lună plină, deoarece se credea că puterea vindecătoare a spânzului era greu de controlat de către vraciul sau vrăjitoarea vindecătoare. La români, spânzul se recolta înainte de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, actul fiind săvârşit doar de către o fetiţă sau o bătrână care spunea de trei ori Tatăl Nostru înainte de a-i scoate spânzului rădăcinile din sol.

Efectele curative ale spânzului negru au ieşit de mult timp în evidenţă. În vechime, spânzul era folosit în tratarea psihozelor, diareei şi hemoroizilor. Începând cu zorii secolului XX, spânzul a fost folosit în tratamentul insuficienței cardiace, precum şi în rol de diuretic naturist. În medicina tradiţională germană, decoctul din rădăcină de spânz era un remediu faimos contra epilepsiei, crizelor de isterie, melancoliei, disfuncţiilor menstruale, constipaţiei, afecţiunilor ficatului, gutei şi reumatismului.

Pentru tratamentul extern, rădăcina de spânz era uscată, măcinată şi presărată asupra iritaţiilor rebele, ulceraţiilor şi acneei rebele. Tot în tratamentul extern, spânzul a dat rezultate foarte bune în cazurile de reumatism, dureri de sciatică şi migrene. În cazul abceselor şi rănilor infectate, catapalsmele cu frunze de spânz sau rădăcina acestei plante grăbeau procesul de vindecare.

Lupta spânzului cu cancerul

Primele cercetări sub lupa ştiinţei au scos la iveală că spânzul conţine numeroase substanţe glicozize, heleborina, helebrina, rezine, saponozide, protoanemonina şi diverse minerale. Spânzul a mai fost folosit cu succes în tratamentul naturist al unor forme de paralizii. El mai conţine protoanemonină şi ranunculină care-i conferă un gust acru şi în cantităţi mari provoacă arsuri ale ochilor, cavităţii bucale şi gâtului.

Totuşi, spânzul administrat sub o strictă şi competentă observaţie medicală pare să fie un eficient medicament naturist pentru cazurile de cancer în stare latentă. În medicina populară românească şi nu numai, tinctura de rădăcină de spânz era folosită în tratamentul paraliziilor şi altor afecţiuni ale sistemului nervos. În medicina tradiţională rusă, spânzul din specia Helleborus orientalis era folosit cu succes în curele de slăbire.

Cancerul este o afecţiune care răpeşte anual milioane de vieţi. Sursa foto: Shutterstock Cancerul este o afecţiune care răpeşte anual milioane de vieţi.

Vracii din vechime erau conştienţi de toxicitatea ridicată a acestei plante şi nu sfătuiau pe nimeni să o ia după cum i se năzare. Fapt subliniat şi de medicii din zilele noastre, care interzic categoric auto tratamentul cu spânz, din aceleaşi motive. Bazele tratamentului integral al cancerului cu ajutorul spânzului au fost puse de către controversatul teozof şi medic naturist Rudolf Steiner.

Ulterior, studiile de laborator asupra culturilor de celule tumorale au demonstrat că extractul de spânz puternic diluat în apă stimulează procesul de aptoptoză (moarte naturală a celulelor cancerigene). În urma experimentelor din cadrul pediatriei oncologice, extractul de spânz face deja parte din tratamentul standard al tumorilor cerebrale.

Plantă miraculoasă, dar şi periculoasă

Au existat numeroase cazuri de cancer al sistemului sangvin şi limfatic (leucemie, limfom malign, myelom multiplu) care au fost vindecate în urma tratamentelor cu spânz.

În cadrul medicinei naturiste, tratamentul cu spânz al cancerului este indicat de fiecare dată când pacientul nu poate tolera tratamentul cu vâsc, sau pacientul suferă de febră asociată tumorilor.

Dacă un pacient suferind de cancer pulmonar tuşeşte sânge, are insuficienţă respiratorie şi prezintă semne ale secreţiilor bronhiilor, inhalarea extractelor de spânz s-a dovedit din nou eficientă. Cercetările cu privire la tratarea cancerului cu spânz din specia Helleborus foetidus sunt de-abia la început. Studiile de laborator ale culturilor cu celule canceroase care prezintă leucemie au demonstrat că extractele din această specie de spânz au un efect cytotoxic mai pronunţat chiar decât al spânzului negru.

Administrarea pe cale internă a spânzului trebuie să se facă numai la sfatul medicului şi sub stricta sa supraveghere. Doza minimă de pulbere este de 0,25 grame de rădăcină pisată şi cea maximă nu trebuie să depăşească 1 gram pe zi. Dozele sunt prescrise şi în funcţie de vârsta, greutatea şi starea generală a sănătăţii pacientului.

Din nefericire, informaţiile insuficiente apărute şi transmise „din gură în gură”. Precum şi disperarea de înţeles până la un punct a oamenilor care ar face orice pentru a se însănătoşi, a dus la tratamente cu spânz luate empiric, tratamente care au avut consecinţe extrem de grave, şi uneori chiar fatale. Trebuie reţinut că toate componentele spânzului sunt toxice, de la flori la rădăcină, planta păstrându-şi toxicitatea şi în stare uscată. Intoxicaţia cu spânz duce la anestezia sistemului nervos central. Primele semne ale acesteia apar sub forma salivaţieie abundente, greaţa, voma, sughiţ, somnolenţă, convulsii, dilatarea pupilelor, iritaţia mucoaselor, hemoragii, încetinirea ritmului cardiac şi poate urma chiar decesul.

Primul ajutor în acest caz nefericit constă în chemarea de urgenţă a medicului şi administrarea de spălături stomacale, ingerarea de cărbune medicinal urmată de clisme. În mod normal, cura cu spânz durează circa 20 de zile, iar dacă organismul respinge extractul de spânz, reacţiile tipice sunt sub forma migrenelor şi apariţiei de pete roşii pe pielea corpului.

Nu trebuie uitat nici că spânzul este interzis bolnavilor cardiaci deoarece accelerează viteza sângelui, fapt fatal pentru un hipertensiv. Tratamentul cu spânz impune şi renunţarea la barbiturice, antibiotice şi vasodilatatoare, alături de adoptarea unul regim din care vor fi excluse total cafeaua, grăsimile, alcoolul şi tutunul.

Cum experţii susţin că nu s-au studiat nici măcar jumătate din proprietăţile medicale ale spânzului, să sperăm, deci, că progresul medicinei va duce la apariţia unui mult aşteptat medicament eficient asupra tuturor formelor de cancer.
Şi nu ar fi deloc surprinzător ca acel medicament să fie pe bază de spânz.

În încheiere merită amintit că în România, majoritatea speciilor de spânz cu potenţial medical sunt încă foarte bine reprezentate, iar calitatea unică a spânzului românesc a fost recunoscută de specialiştii străini.

Ceai de Gălbenele

Vitamine și minerale la superlativ !


Gălbenelele sunt “florile de aur” ale sănătății şi frumuseții şi au numeroase virtuți terapeutice.

Aceste flori galbene sunt utilizate de secole în medicină, iar în mod tradițional acestea serveau pentru tratamentele contra eczemelor, gastritei, arsurilor pielii, a rănilor şi cicatricilor, a crampelor abdominale şi a mușcăturilor de insecte.

Antioxidanţii din gălbenele protejează celulele organismului de efectul dăunător al stresului oxidativ, scăzând astfel riscul de inflamaţii în corp.

Ceaiul de gălbenele este excelent în prevenirea şi trataraea a numeroase afecţiuni, însă este consumat şi din pură plăcere, aroma acestuia fiind parfumată şi delicată.

Ceai de gălbenele – Mod de preparare

Pentru prepararea ceaiului de gălbenele se adaugă 200-300 ml de apă clocotită peste două linguriţe de floare uscată (sau 1-2 pliculeţe) şi se lasă la infuzat între 5 şi 10 minute. Se poate îndulci cu o lnguriţă de miere de albine şi se serveşte călduţ pentru uz intern.

Pentru uz extern, ceaiul se lasă la răcit şi se aplică pe zonele cu probleme comprese.

Ceai de gălbenele – Substanțe active şi proprietăți

Gălbenelele conţin numeroase elemente active benefice pentru sănătate, precum betacaroten, vitamina C, steroli, flavonoide, tanini, saponine, substanţe tri-terpenice şi ulei volatil - care au efecte miraculoase pentru întregul corp.

Prin urmare, ceaiul de gălbenele prezintă proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii, antimicrobiene, antiseptice, cicatrizante şi antiparazitare.

Ceai de gălbenele - Beneficii

Întăreşte sistemul imunitar prin prezenţa betacarotenului, care ajută organismsul să lupte cu bacteriile şi virusurile. Astfel, răcelile de sezon vor fi ţinute la distanţă sau pot fi ameliorate simptomele şi vindecarea va avea loc mai rapid. De asemenea, betacarotenul previne procesele inflamatorii din corp, scăzând riscul de artrită reumatoidă sau alte afecţiuni alesistemului osos.

Ameliorează simptomele afecţiunilor gastrointestinale precum gastrita, indigestia sau ulcerul peptic şi poate preveni arsurile stomacale survenite în urma unei mese copioase, bogată în grăsimi. În plus, efectul benefic se manifestă şi în cazul afecţiunilor tractului urinar sau a tulburărilor digestive la copii.

Reglează ciclul menstrual şi reduce intensitatea crampelor abdominale specifice sindromului premenstrual datorită flavonoizilor, care au efect antiinflamator.

Sub formă de gargară, ceaiul de gălbenele vindecă durerile de gât, ameliorează aspectul gingiilor (previne sângerările) şi diminuează simptomele gingivitei sau a altor afecţiuni ale cavităţii orale.

Ceaiul de gălbenele consumat zilnic are efect detoxifiant, deci ajută la eliminarea toxinelor dăunătoare din corp şi protejează ficatul, vezica urinară şi alte organe interne, favorizând în acelaşi timp scăderea în greutate.

Previne formarea ridurilor şi ameliorează acneea prin aplicarea de comprese sau pliculeţe de ceai aplicate pe zonele problematice. Proprietăţile emoliente şi cicatrizante din gălbenele duc la un aspect mai luminos al pielii, vindecă înţepăturile de insecte, iritaţiile, tăieturile şi cicatricile. De asemenea, ceaiul de gălbenele este indicat şi pentru scalpul uscat, cu tendinţă spre mătreaţă.

Ceai de gălbenele - Contraindicații

Consumul de ceai de gălbenele este contraindicat femeilor însărcinate şi celor care alăptează, precum şi persoanelor care urmează un tratament pe bază de sedative, deoarece anumite substanţe pot amplifica efectul medicamentelor.

De asemenea, pot exista reacții alergice sau dezechilibrare hormonale, motiv pentru care este recomandat consultul medicului specialist înainte de a începe administrarea de ceai de gălbenele ca tratament naturist.

Autor: Paula Rotaru

4 linguri pe zi si cancerul dispare

UN CERCETATOR DEZVALUIE CEL MAI PUTERNIC REMEDIU: 4 LINGURI PE ZI SI CANCERUL DISPARE

Un articol de Calin Petru Barbulescu

Este vorba despre o reteta conceputa de un cercetator bulgar, profesorul Hristo Mermerski, care si-a castigat denumirea de „remediu revolutionar” pentru faptul ca a vindecat de cancer numerosi oameni.



„Acesta este un aliment pentru vindecarea intregului organism, un aliment care are ca efect retragerea cancerului”, sustine profesorul Mermerski. Secretul consta in faptul ca preparatul curata vasele de sange, rinichii si ficatul, vindeca inima si creste imunitatea. De asemenea, imbunatateste activitatea creierului, sprijina memoria si previne infarctul sau accidentele vasculare cerebrale. Multi oameni sustin cu convingere ca ar fi cel mai eficient remediu impotriva tuturor tipurilor de cancer.

Ingrediente: 15 lamai proaspete, 12 catei de usturoi, 1 kg de miere , 400 de grame de grau incoltit si 400 de grame de nuci proaspete.

Preparare:

Marunteste impreuna graul incoltit, nucile si usturoiul curatat. Da pe razatoare 5 lamai cu tot cu coaja si amesteca-le cu restul ingredientelor. Stoarce apoi sucul celorlalte 10 lamai si toarna-l peste toate ingredientele, omogenizand bine preparatul. Adauga mierea si mai amesteca totul o vreme cu o lingura de lemn, apoi toarna preparatul obtinut in recipiente de sticla. Depoziteaza recipientele in frigider timp de 3 zile, dupa care poti incepe sa folosesti remediul.

Modul de utilizare: consuma preparatul cu 30 de minute inainte de micul dejun, inainte de pranz si seara inainte de culcare. Daca folosesti remediul pentru a combate cancerul, ia cate 2 linguri la fiecare doua ore.

Profesorul Mermerski sustine ca reteta garanteaza sanatate si longevitate, trateaza cancerul si tonifiaza si energizeaza corpul. „Acest medicament contine toate vitaminele, sarurile minerale, substantele bioactive, proteinele, carbohidratii si grasimile vegetale necesare corpului. De aceea, sprijina functiile organelor si ale glandelor interne, mentinand corpul sanatos si contribuind la vindecarea completa”, afirma medicul.

Acest articol este oferit sub licenta Creative Commons. Il puteti republica oriunde incluzand autorul, sursa si sa lasati toate link-urile intacte.

Despre Autor:
Calin Petru Barbulescu este autor pentru Secretele.com . „Iubirea este una dintre caile care duce la o eliberare spirituala completa. Viata o primesti gratis, nu ajunge sa platesti pentru ea, iar viata pe care o incepem plangand trebuie s-o terminam razand. Numai impreuna putem sa lasam o mostenire plina de iubire generatiilor viitoare!” Pe Calin Petru Barbulescu il puteti gasi pe Facebook sau Google+.

- See more at: http://www.secretele.com/2015/10/un-cercetator-dezvaluie-cel-mai.html#sthash.A76J5vZy.xvsunjO1.dpuf

Coada șoricelului

Coada soricelului, la ce este bun ceaiul de codita soricelului

Autor: Cornel Oprea

Planta creste pe marginea drumurilor si pe locuri necultivate. In Banat i se mai spune alunele, datorita credinței ca ar vindeca alunitele de pe fata oamenilor. In alte parți ale tarii se numește sorocina. De la ea se folosesc florile - Flores Millefolii - si planta cu frunze si flori Herba Millefolii. Datorita conținutului in ulei volatil, bogat in azulen, coada șoricelului are proprietăți puternic antiseptice, apropiindu-se de cele ale mușețelului.

Se recomanda in diferite afecțiuni ale stomacului si intestinelor, ca enterocolite si gastrite. Calmează colicile stomacale, ajuta la eliminarea gazelor si restabilește pofta de mâncare.

Infuzia de coada-șoricelului are si o acțiune stimulenta asupra ficatului, marind secretia biliara, calmand in acelasi timp spasmele care dau colicile hepatice.

Avand un principiu amar (achileina), care se gaseste in cantitate mai mare in frunze, are proprietati tonice si stimulatorii asupra apetitului. Se recomanda in stari alergice.

Ceaiul de coada-soricelului influenteaza in bine menstruatia neregulata, avand proprietatea de a regla hemoragiile abundente si calma durerile. Pentru hemoroizi, se recomanda un amestec de coada-soricelului cu frunze de urzica, din care se beau doua-trei ceaiuri pe zi. In caz de constipatie se adauga si coaja de crusin.

O infuzie mai concentrata facuta din 10 g planta la 100 g apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali. Ceaiul se bea dimineata pe stomacul gol.

In cura de primavara, ajuta la curatarea singelui.

In tuse si bronsita, in anumite stari nervoase, in boli ale basicii udului, ceaiul de coada-soricelului aduce o stare de imbunatatire.

Ceaiul se prepara prin infuzie din una-doua linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei zile.

Coada-soricelului intra in compozitia urmatoarelor ceaiuri : antiastmatic, gastric, hepatic, contra colicilor, anti-colitic, diuretic si laxativ-amtihemoroidal.

Extern, se foloseste sub forma de bai sau comprese cu efecte calmante, antiinflamatoare si dezinfectante in arsuri, diferite plagi purulente, eczeme zemuinde, hemoroizi, ulcere varicoase si abcese dentare. Are proprietatea de a regenera tesuturile.

Pentru bai se utilizeaza 30—60 g planta la 1 litru ele apa. Aceasta insusire se mareste prin adaugarea de radacina de tataneasa. Compresele cu acest ceai calmeaza tenurile inrosite si iritate.