Planta înflorește din iunie până la sfârșitul lui august. Aceasta este şi perioada în care se recoltează. Se culeg atât florile cât şi frunzele şi tulpina. Este bine ca planta să fie folosită pe cât posibil în stare proaspătă. Fructul arată ca o roată de caş, de unde şi numele de „cașul popii". Rădăcina se dezgroapă numai toamna. Planta caşul popii este cunoscută ca plantă medicinală încă din antichitate.
Efectul cel mai important îl are în tratarea rănilor, ulcerațiilor ce se vindecă greu, inflamaţiilor şi al ţesuturilor tumefiate. Se poate aplica atât extern, planta proaspătă dar şi folosi ca ceai, numai macerat la rece. Datorită substanţelor mucilaginoase se foloseşte în toate cazurile de uscăciune a gurii, de lipsă de umiditate în anumite zone ale mucoaselor din organism.
Planta caşul popii se foloseşte într-un număr impresionant de afecţiuni şi boli. Preparată ca ceai (extract la rece. Atenţie! nu se fierbe), planta are efect binefăcător în gastrite, inflamaţia vezicii urinare, ulcer gastric, bolile intestinelor (inclusiv ulceraţii). în laringitele cronice, în tratamentul formelor incipiente de cancer al laringelui, amigdalită, gură uscată.
în toate aceste cazuri se foloseşte o linguriţă vârfuită de plantă (cel mai bine flori şi frunze proaspăt culese) la o cană cu apă rece (250 ml). Se lasă să stea peste noapte (8-10 ore) apoi se încălzeşte uşor şi se strecoară. Se beau până la trei căni din acest ceai zilnic.
Caşul popii ajută chiar în cazurile lipsite de speranţă, cum ar fi emfizemul pulmonar. în bolile de ochi când apare o secare a secreţiei lacrimare, se pun comprese cu ceai de caşul popii, de două ori pe zi. Se pot face şi băi la ochi (folosind un pahar special profilat pe zona ochilor. La persoanele în vârstă sunt frecvente cazurile de ulcer varicos.
Aici ajută comprese cu extract de caşul popii şi terci din frunze proaspete de pătlagină îngustă sau lată. Este aproape de necrezut ce repede se închide rana, chiar dacă este veche de mai mulţi ani. Toate acestea au fost probate, există confirmarea efectului benefic pe mulţi pacienţi. îmi aduc aminte de un cazul unei persoane care a fost diagnosticată ca fiind suspect de cancer laringian.
I-am recomandat să-şi prepare un ceai, macerat la rece, din flori şi frunze proaspete de caşul popii, cu care să facă gargară de mai multe ori pe zi, iar restul de plante rămase să le transforme într-un terci în care să adauge câteva linguri de făină de orz, sau tărâţe şi să-i aplice sub formă de compresă caldă în jurul gâtului peste noapte.
Rezultatul pozitiv al tratamentului nu a întârziat să se manifeste şi nu după mult timp pacientul a început să se simtă vizibil mai bine, să-şi recapete glasul şi a putut din nou să mănânce normal. Astfel s-a dovedit, o dată în plus, efectul absolut miraculos pe care-l are asupra afecţiunilor cavităţii bucale şi a laringelui această modestă plantă medicinală numită caşul popii.
Cu toate că sunt încredinţat că majoritatea dintre dumneavoastră sunteţi convinşi de efectele benefice ale plantelor medicinale asupra sănătăţii noastre, nu mă pot abţine de a nu vă relata încă un caz de vindecare a unei grele suferinţe numai şi numai cu ajutorul câtorva plante, dintre care menţionez din nou caşul popii.
O femeie avea de sub genunchi şi până la gleznă o rană enormă. Pielea parcă dispăruse, totul nu mai era decât o mare masă de carne, iar laba piciorului, umflată, ajunsese deja de culoare roşie-albăstruie. Durerile erau imense, femeia nu-şi mai găsea liniştea în nici o poziţie în care încerca să stea, iar medicii consultaţi ajunseseră la concluzia că singura soluţie de a elibera pacienta de suferinţă era de a-i amputa piciorul.
Sigur o măsură radicală, cu grave consecinţe pentru persoana respectivă şi atunci m-am hotărât să intervin şi să încerc, coroborând toate cunoştinţele mele despre efectele plantelor medicinale să-i alcătuiesc un tratament complex menit să-i uşureze suferinţele şi să-i trateze afecţiunea. Astfel am combinat proprietăţiile antiseptice ale ceaiului de coada calului, cu cele de închidere ale rănilor prin acţiunea substanţelor mucilaginoase din ceaiul din caşul popii, recomandând tamponarea cu mare grijă a rănii cu acest amestec de ceaiuri.
Apoi am apelat la proprietăţiile pătlaginei recomandând aplicarea de frunze proaspăt culese, bine spălate şi zdrobite, pe rană. După scoaterea frunzelor zdrobite de pătlagină, rana trebuia tamponată din nou cu ceai de coada calului şi caşul popii. Pentru a trata şi umflătura labei piciorului m-am gândit la efectul benefic al unor băi de picioare, făcute de două ori pe zi, timp de douăzeci de minute cu extract - la rece - de caşul popii.
După primele două luni de tratament, rana aceea înfiorătoare s-a închis, durerile au dispărut, pacienta şi-a recâştigat treptat capacitatea de a merge, iar după patru luni de răbdare, credinţă şi perseverenţă am avut bucuria să-mi văd pacienta total vindecată.
Această plantă, nalbă de pădure sau caşul popii, poate fi folosită cu succes în câteva zeci de boli. în bolile de piele: acnee, pete de bătrâneţe, escare, gangrene, ulceraţii, ulcer varicos, mâini umflate, psoriazis! în toate formele de alergie cutanată (alergodermii). Pentru unele boli specifice ale copiilor cum ar fi: amigdalită, laringită, tuse convulsivă, tîmoză.
La bolile aparatului respirator, în special: bronşite, bronşiectazie, laringite cronice, răguşeală, pleurite. Rezultate foarte bune s-au obţinut în tromboflebite, inflamaţia venelor, boli cardiovasculare, în bolile stomacului şi intestinelor: gastrite, pirozis, ulcer duodenal, stomac încărcat.
Pentru a păstra valoarea acestei plante vă recomand să procedaţi cu grijă: - dacă este posibil, folosiţi-o în stare proaspătă - dacă o uscaţi, păstraţi-o în borcane de sticlă ce se pot închide ermetic. Planta este hi- groscopică (absoarbe umiditatea). în nici un caz, planta nu se foloseşte ca infuzie sau decoct. Doar prin extract (macerat) la rece îşi păstrează proprietăţile de vindecare.
Mod de folosire:
Ceai:
O linguriţă vâr/uită cu planta caşul popii se pune într-o cană (250 ml) cu apă rece. Se lasă 8-10 ore la macerat, apoi se încălzeşte uşor şi se strecoară. Se beau 2-3 căni din acest ceai zilnic.
Băi la Ochi:
Din ceaiul preparat mai sus se pune o cantitate în paharul pentru spălaturi la ochi. Se fac două-trei băi zilnic.
Comprese:
Plantele rămase după maceratul la rece se amestecă cu făină de orz, apoi în stare călduță se pun într-o pânză curată şi se aplică comprese locale.
Băi de picioare (sau la mâini):
Se pun doi pumni de plantă proaspătă într-un vas cu 4-5 litri de apă rece. Se lasă 8-10 ore, apoi se încălzeşte, se strecoară şi se foloseşte pentru băi la mâini sau picioare unde există umflături sau tumefieri ale ţesuturilor. Durata băii este bine să fie de 20 de minute.
Băi de şezut:
Se prepară un extract la rece (ca mai sus), se adaugă apoi în apa pentru băile de şezut. Este recomandabil în special pentru tratamentul hemoroizilor si al bolilor intestinelor.
Mod de folosire:
Ceai:
O linguriţă vâr/uită cu planta caşul popii se pune într-o cană (250 ml) cu apă rece. Se lasă 8-10 ore la macerat, apoi se încălzeşte uşor şi se strecoară. Se beau 2-3 căni din acest ceai zilnic.
Băi la Ochi:
Din ceaiul preparat mai sus se pune o cantitate în paharul pentru spălaturi la ochi. Se fac două-trei băi zilnic.
Comprese:
Plantele rămase după maceratul la rece se amestecă cu făină de orz, apoi în stare călduță se pun într-o pânză curată şi se aplică comprese locale.
Băi de picioare (sau la mâini):
Se pun doi pumni de plantă proaspătă într-un vas cu 4-5 litri de apă rece. Se lasă 8-10 ore, apoi se încălzeşte, se strecoară şi se foloseşte pentru băi la mâini sau picioare unde există umflături sau tumefieri ale ţesuturilor. Durata băii este bine să fie de 20 de minute.
Băi de şezut:
Se prepară un extract la rece (ca mai sus), se adaugă apoi în apa pentru băile de şezut. Este recomandabil în special pentru tratamentul hemoroizilor si al bolilor intestinelor.
