Să ne întoarcem la natură ! Să uităm de chimicalele folosite din abundenţă şi să apelăm la ele doar în cazuri excepţionale ! Mi-am pus întrebările: câţi dintre noi au mai cules plante medicinale ? Câte cadre didactice i-au îndrumat pe elevii noștri să petreacă mai mult timp în natură sau câţi am fost cu ei la cules de plante medicinale ?
Aceste întrebări m-au făcut să mă opresc asupra importanţei acestor plante. Socotesc că este foarte necesar să împărtăşesc câteva informaţii generale legate de cunoaşterea, culegerea şi păstrarea plantelor medicinale, informaţii culese de la bunicii mei, dar şi din diferite cărţi. Nu trebuie să neglijăm faptul că este necesară cunoaşterea utilităţilor lor. Dar pentru a le culege, trebuie, mai întâi, să le cunoaştem. Este foarte important acest lucru deoarece este ştiut că pe lângă plantele folositoare, există şi plante dăunătoare, care, luate drept bune, ne pot pune viaţa în pericol. Deci, nu vom culege decât plantele pe care le cunoaştem foarte bine sau pe care un bun cunoscător, care ne însoţeşte, ni le confirmă.
Bunica mea îmi spunea că trebuie să ştiu în ce parte a plantei se găsesc principiile active: în flori, în frunze, tulpini, rădăcini sau fructe. De asemenea, este foarte necesar să ştim şi timpul când principiile active din plantă sau din elementele ei ating momentul maxim. Şi nu fără importanţă este şi locul de unde le culegem, dat fiind faptul că multe locuri sunt poluate !
Astfel, plantele de pe marginea drumului, din preajma terasamentului de cale ferată sunt poluate cu diferite substanţe rezultate din arderea diferiţilor combustibili. Plantele din jurul unităţilor industriale, de pe solurile tratate cu îngrăşăminte chimice nu vor fi adunate.
În ce perioadă este bine să culegem plantele medicinale ?
În general, acestea se recoltează de primăvara până toamna, ţinând cont că fiecare în parte are o perioadă optimă de recoltare. Florile le vom recolta începând cu perioada de îmbobocire, până în perioada înfloririi lor, ţinând seama că fiecare floare are perioada sa specifică în legătură cu cea mai mare încărcătură de principii active. Fructele, ca şi tulpinile, se vor recolta când sunt aproape coapte sau în pârg. Rădăcinile se recoltează primăvara sau toamna. Plantele nu se smulg, ca să le putem recolta şi în anul următor. Nu se strivesc, pentru că îşi pierd principiile active. Nu se vor culege toate plantele întâlnite, pentru a le putea găsi şi în anii următori. Speciile de plante medicinale ocrotite de lege, al căror cules este interzis, le vom cumpăra de la cei care le cultivă în mod special sau de la magazinele specializate.
Culegerea
Premiza culegerii este cunoasterea plantelor medicinale. Daca ea este indeplinita, atunci se pune problema culegerii plantelor la timpul potrivit si in modul potrivit.
Cele mai bune efecte lecuitoare au, conform experientei, ierburile proaspat culese; ele sunt neaparat necesare pentru o reusita in cazurile de imbolnaviri grave.
Ierburile proaspete vi le puteti culege singuri, incepand cu primavara timpurie, uneori deja inainte de sfarsitul lunii februarie, pana prin luna noiembrie. Unele pot fi gasite chiar in timpul iernii sub zapada, daca li s-a retinut locul (de exemplu: rostopasca). Pentru iarna se face o provizie nu excesiv de mare de ierburi. In acest scop, trebuie sa le culegem in perioada continutului cel mai mare de substante active, astfel:
La FLORI aceasta este la inceputul perioadei de inflorire.
La FRUNZE, inainte si dupa perioada de inflorire.
RADACINILE sunt scoase din pamant la inceputul primaverii sau toamna.
FRUCTELE se culeg in perioada coacerii.
Este bine a respecta urmatoarele reguli:
1.Sa nu se adune decat plante sanatoase, curate, fara insecte !
2.Sa se culeaga plantele in zilele insorite, in stare uscata, atunci cand roua s-a dus.
Nu sunt bune de cules urmatoarele campuri: campurile ingrasate chimic, campiile si malurile de ape murdare, infestate, terasamentele de cale ferata si locurile apropiate de strazi cu circulatie intensa, de autostrazi si instalatii industriale.
CURATA NATURA ! (Nu rupe plantele cu radacina cu tot, nu face pagube !) Unele specii sunt monumente ale naturii si sunt ocrotite de lege. Exista destule plante medicinale cu acelasi efect care nu se afla sub ocrotire legala (de exemplu, urechea ursului si ciubotica cucului).
A nu se strivi florile si frunzele in timpul culesului si a nu se utiliza pungi si sacose de plastic pentru adunat ! plantele incep sa transpire si se innegresc mai tarziu, in timpul uscatului.
Cum se păstrează plantele medicinale ? Acestea se adună în pungi de pânză sau de hârtie şi nu în cele de plastic în care transpiră, se înnegresc, mucegăiesc şi îşi pierd principiile active.
Timpul recoltării trebuie să fie uscat şi însorit. Pentru rădăcini, recoltarea se va face numai de către cunoscători, primăvara de timpuriu, înainte de a începe înmugurirea, sau toamna târziu, după ce partea aeriană a plantei s-a ofilit. Mugurii de pomi se recoltează primăvara, când încă nu s-au deschis şi, dacă este posibil, nu în întregime, spre a nu împiedica dezvoltarea anuală a plantei. Ar fi de preferat să se facă în zonele forestiere ce urmează a fi tăiate. La fel şi coaja de copac se recoltează la începutul perioadei de vegetaţie, în aşa fel ca planta să nu fie distrusă, ci să fie mai mult o rărire a crengilor.
Consider că este foarte important a cunoaşte cât mai multe lucruri despre plantele medicinale, acestea având o importanţă covârşitoare pentru sănătatea noastră. Cine nu a auzit de muşeţel, sunătoare, codiţa-şoricelului, rostopască, anghinare etc. ? Să ne întoarcem la natură şi să-i mulţumim pentru darurile oferite ! Să-i învăţăm pe copii să culeagă plantele medicinale în mod corect şi să le explicăm importanţa lor pentru sănătatea omului.
Uscarea
Plantele nu se spala inainte de a fi puse la uscat, dar se taie marunt. Ceea ce s-a cules se aseaza afanat pe bucati de carpa sau hartie netiparita si se usuca la umbra sau in incaperi aerisite, calduroase (poduri) cat se poate de repede. Pentru radacini, scoarte sau portiuni foarte zemoase ale plantelor este adesea indicata o uscare cu caldura artificiala. Temperatura nu are voie sa depaseasca 35 grade Celsius. Radacinile care sunt spalate temeinic, vascul si pufulita ar fi bine sa fie taiate inainte de uscare.
Numai plantele foarte bine uscate pot fi pastrate pentru iarna. Cele mai indicate in acest scop sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi inchise. A se evita recipientele din plastic si cutiile din tabla ! Plantele ar trebui ferite de lumina (a se folosi borcane colorate, cele verzi sunt cele mai bune).
Aprovizionati-va doar pentru o singura iarna! Plantele isi pierd cu timpul forta tamaduitoare. Fiecare an ne binecuvanteaza cu o noua generatie de plante.
MODURI DE PREPARARE
Ceaiul, preparare
Oparire sau infuzie: se taie plantele proaspete si se pun intr-un vas de sticla sau alt recipient nemetalic. Se fierbe apa in clocot si se toarna peste plantele pregatite. Plantele proaspete nu se lasa sa stea in vas si pentru ca ceaiul sa traga decat foarte scurt timp (ajunge jumatate de minut)! Ceaiul trebuie sa fie foarte deschis la culoare : galben deschis sau verde deschis. Plantele uscate se lasa sa stea ceva mai mult timp (1, 2 minute). Un ceai astfel preparat este mult mai sanatos si mai placut ochilor.
Radacinile se introduc in cantitatea de apa indicata, se pun sa dea cateva clocote, apoi se lasa sa stea 3 minute.
Ratia de ceai pentru o zi se introduce intr-un termos si se bea din cand in cand cate o inghititura, pe parcursul intregii zile, corespunzator indicatiei. In general se pune o lingurita cu varf de plante la un sfert de litru de apa (1 ceasca), altfel conform indicatiei de la fiecare planta.
Extract rece: unele plante medicinale (de exemplu casul-popii, vascul sau obligeana) nu au voie sa fie oparite, intrucat si-ar pierde forta curativa prin actiunea caldurii. Un ceai din aceste plante se obtine prin extract rece (numit si macerat). Cantitatea indicata la fiecare planta in parte se lasa in apa rece la macerat 8-12 ore (in general peste noapte), apoi maceratul se incalzeste doar usor (pana la temperatura buna de baut), iar ratia pentru o zi se pastreaza intr-un termos care a fost clatit in prealabil cu apa fierbinte. Amestecul de extract rece cu infuzie este considerat cel mai bun mod de utilizare a plantelor medicinale. Plantele se lasa peste noapte la rece, in jumatatea de cantitate de apa indicata iar dimineata se strecoara. Plantele ramase se oparesc acum cu cealalta jumatate a cantitatii de apa (fierbinte) si se strecoara din nou. Se amesteca extractul rece (maceratul) si infuzia. Prin aceasta preparare a ceaiului se obtin substantele active care sunt solubile numai in apa rece impreuna cu substantele active care sunt solubile numai in apa fierbinte.
Tinctura (esenta), preparare
Tincturile sunt tot extracte obtinute de data aceasta din rachiu de secara sau de fructe de 38, 40%. O sticla sau alt recipient care poate fi astupat se umple cu respectivele plante pana la gat, fara a se indesa, iar deasupra se toarna rachiu de fructe sau de secara. Sticla este lasata sa stea, bine inchisa, la loc calduros (cca. 20 ?) 14 zile sau chiar mi mult, timp in care se agita des, apoi se strecoara, iar ceea ce ramane se stoarce bine. Uz intern: amestecate cu ceai, tincturile se iau sub forma de picaturi. Uz extern: frectii sau comprese.
Sucul proaspat, preparare
Sucurile proaspete de plante se iau sub forma de picaturi sau se folosesc pentru tamponarea zonelor bolnave de pe corp. Se obtin cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic care marunteste plantele, presandu-le in acelasi timp. Sucurile ar trebui facute proaspat in fiecare zi. Totusi, introduse in sticlute si bine astupate, se pot tine cateva luni daca sunt pastrare in frigider.
Terciul de plante, preparare
Tulpinile si frunzele se zdrobesc pe un fund de lemn cu ajutorul unui sucitor de taitei pana se formeaza un terci. Acesta se intinde pe o panza care se aplica pe portiunea bolnava, se leaga cu o bucata de carpa si se mentine cald. Aceasta compresa cu terci se poate pastra si peste noapte.
Comprese cu aburi din plante, preparare
Se fierbe apa intr-o oala, se atarna deasupra o sita in care se introduc plantele proaspete sau uscate si se acopera. Dupa catva timp se iau plantele calde, muiate, se pun intr-o panza cu tesatura rara si se aplica pe locul suferind. Totul este apoi acoperit cu un postav de lana si legat strans cu mai multe carpe. N-are voie sa apara nici un fel de senzatie de rece. Foarte eficiente sunt compresele cu aburi de coada-calului. Compresele cu aburi sunt lasate sa-si faca efectul timp de 2 ore sau chiar peste noapte.
Alifiile si uleiurile, moduri de preparare
Se maruntesc de 2 ori cate doua maini pline de plante. Se incing 500 grame de untura de porc, ca si cum s-ar pune snitele la prajit. Plantele se amesteca in aceasta grasime fierbinte, se lasa sa sfaraie scurt in tigaie, se amesteca in continuare, se trage tigaia de pe foc, se acopera si se lasa peste noapte la rece. A doua zi se incalzeste totul usor, se filtreaza printr-o bucata de tifon, iar crema astfel obtinuta se introduce cat este calda in borcane pregatite dinainte.
Prepararea uleiurilor are loc astfel: Florile sau plantele se baga fara a se indesa intr-o sticla pana la gat si se toarna deasupra ulei de masline presat la rece, in asa fel incat uleiul sa acopere plantele cu un strat gros de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit.
Baile de plante, preparare si folosire
Baia completa: plantele respective sunt puse peste noapte la macerat in apa rece. Pentru 1 baie este nevoie de 1 galeata (6-8 litri) plina cu plante proaspete sau de 200 grame de plante uscate. A doua zi, cantitatea respectiva este incalzita iar extractul este turnat in apa de baie. Durata baii este 20 minute. inima trebuie sa stea in afara apei. Sa nu va stergeti dupa baie, ci sa va bagati in pat in halat sau prosopul de baie ca sa transpirati timp de 1 ora.
Baia de sezut: pentru 1 baie de sezut se iau numai jumatate galeata de plante proaspete sau aproximativ 100 grame de plante uscate si se procedeaza ca la baia completa. Apa trebuie sa ajunga deasupra rinichilor. Trebuie respectate indicatiile de la fiecare planta in parte!
Apa reincalzita a baii complete sau a celei de sezut poate fi folosita inca de 2 ori.
Compresele cu ierburi suedeze sau cu bitter suedez
In functie de dimensiunea locului suferind, se ia o bucata mai mica sau mai mare de vata sau celofibra, se umezeste cu bitter suedez si se aplica pe portiunea bolnava, care a fost unsa inainte in mod obligatoriu cu untura de porc sau pomada de filimica, pentru ca alcoolul sa nu traga grasimea din piele. Se poate pune deasupra o bucata mai mare de plastic, pentru a menaja lenjeria, abia apoi se leaga o carpa calda, eventual o fasa. Compresa este lasata sa actioneze 2-4 ore in functie de boala sau de modul in care este suportata. Daca pacientul suporta, compresa poate fi tinuta chiar intreaga noapte. Dupa indepartarea ei, pielea se pudreaza. Daca apar totusi la persoanele mai sensibile iritari ale pielii, atunci compresele trebuie folosite timp mai scurt sau scoase din cand in cand. Persoanele alergice nu trebuie sa utilizeze plasticul, ci vor lega direct carpele peste bucata de vata sau celofibra. Sa nu se uite in nici un caz ungerea pielii cu grasime inainte de aplicarea compresei! Daca apar mancarimi, ungeti locul cu pomada de filimica.
Cu aceste comprese nu este obligatoriu sa stati la pat: daca sunt bine fixate, se poate sedea sau chiar umbla cu ele prin casa.
