De-a lungul secolelor, diferite civilizații au folosit plante in scopul vindecarii. Cunoasterea progresiva si recunoasterea valorii ecologice au transformat aceste plante intr-un solid suport al medicinei traditionale.
Si iata cum incepe istoria fitoterapiei. Incepand cu anul 3000 i.H. pana in zilele noastre exista numeroase referiri si scrieri precum faimosul papirus egiptean din Ebers, scris in timpul Dinastiei Tebas a XVIII-a (1550 d.H.) care conține numeroase preparate medicinale pe baza de plante.
Homer, in una din lucrările sale, lauda principiile curative ale plantelor din Egipt. Intr-una din povestiri, prezinta cum Elena toarna intr-un bol un suc stimulant pe care il da lui Telemac sa il bea, dezolat de amintirea tatalui sau. Drogul este descris astfel incat se poate recunoaste cu usurinta sucul de mac, planta din care este obtinut opiumul.
"Sedimentul de bere" era utilizat de doctorii egipteni in tratarea multor boli. Acest sediment era folosit ca modalitate de a amesteca plantele sub forma de pudra care trebuiau ingerate, pentru ca flora egipteana era foarte bogata in plante aromatice si medicinale. Si nu a mai durat mult pana cand acest sediment egiptean a inceput sa fie folosit ca drojdie de bere, in mod constant, pentru tratarea bolilor difestive si ca depurativ.
Odata cu sosirea Imperiului Roman, s-au remarcat o serie de medici ilustrii printre care Celso, Andromaco, Escribonito, Plinio precum si unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in plante medicinale, Dioscorides. Medic si chirurg in timpul domniei lui Nero (50-75) se spune ca este fondatorul medicinei ca stiinta, si cel mai bun dintre botanisti; incepand din secolul XVIII lucrarile sale reprezinta baza pentru studiul Botanicii medicale.
In 1498 a fost publicata prima editie a lucrarii "Farmacopee si Botanica", care a ramas pana in prezent cea mai de pret lucrare pentru medici, farmacisti ori vraci.
Printre alte relatari ciudate, se stie ca, de exemplu Cleopatra folosea aloe pentru a-si spori frumusetea, iar astazi aloea se foloseste ca tratament pentru arsurile suferite in urma radiatiilor solare.
Prima carte importanta despre proprietatile medicale ale plantelor a fost "Despre stiinta medicala", in anul 50 d.H., si este consultata chiar si in zilele noastre. Mai tarziu, in secolul XI, manastirile au preluat acesta stiinta, devenind experti importanti in botanica.
Prepararea uleiurilor, siropurilor si unguientelor din extracte de plante medicinale s-a facut cu precadere pe toata perioada Evului Mediu, cand s-a pus piatra de temelie a farmacopeei universale.
In perioada renasterii, alchimistii, astrologii si medicii stiau de plantele halucinogene si le consumau. In lucrarea lui Giambattista Della Porta, scrisa in 1578, deja este descris modul de preparare si administrare a drogurilor care pot stimula psihicul.
In secolul XVIII in Spania incepe comercializarea plantelor medicinale ca remedii unice. La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, datorita dezvoltarii stiintei, au inceput sa fie izolate si sintetizate in laborator principiile active ale plantelor, luand avant medicina bazata pe sinteza in detrimentul remediilor naturale.
Medicamentele sintetizate sunt foarte utile in cazuri de urgenta sau in momentul cand este nevoie de o anumita cantitate de principii active, dar au multe efecte negative, de aceea sunt de preferat remediile naturiste, care sunt foarte bine tolerate, nu au efecte secundare si pentru ca au o arie raspandita de actiune sunt usor de administrat.
In ciuda secolelor de traditie, fitoterapia a evoluat si si-a dobandit prestigiul si eficacitatea abia in ultima perioada, devenind din ce in ce mai aproape de normele medicinei moderne.
Ca rezultat, in prezent, se cunosc mult mai bine proprietatile medicinale ale plantelor, fiind descifrate secretele principiilor lor active si, astfel, cunoscandu-se mult mai precis actiunea lor.
Ca urmare a informatiilor despre potentialul terapeutic existent in lumea plantelor, cercetarea si obtinerea noilor preparate s-a dezvoltat cu ajutorul plantelor, in sensul selectarii sistematizate a ingredientelor in laboratoare.
Acesta este momentul nasterii unei noi fitoterapii in care prepararea si validarea formulelor bazate pe diferite extracte din plante este facuta de specialisti capabili sa satisfaca cerintele celor care utilizeaza fitoterapia ca mijloc profilactic si de mentinere a sanatatii.
25 % din medicamentele traditionale contin substante de origine vegetala iar medicamentele naturiste contin exclusiv principii active de origine vegetala.
Aceste principii sunt vitaminele, mineralele, carbohidratii, microelementele si agentii imunostimulatori care ajuta organismul sa lupte contra infectiilor. Ierburile pentru ceaiuri sunt folosite pentru a vindeca anumite boli si pentru a preveni recidiva acestora. Ele detoxifica organismul si sprijina capacitatea de autoaparare a organismului, ajutandu-l sa-si pastreze un echilibru.
Din moment ce producerea medicamentelor pe baza de plante a devenit o industrie, fiind realizate in diferite formule farmaceutice: tablete, ori capsule, a devenit o necesitate garantarea calitatii lor.
Garantarea calitatii se refera la calitatea cultivarii, culegerii, uscarii si depozitarii plantelor, inclusiv calitatea sistemului de distributie si aprovizionare.
Purificarea organica
Conceptul de purificare organica este foarte apropiat de cel de drenaj. Aceasta inseamna o eliminare de catre organism a substantelor toxice acumulate dintr-o producere in exces a acestora in organism, sau datorita deficientelor in mecanismele de eliminare.
Asadar, cand se elaboreaza un program complet de purificare organica, pe langa aspectele privind alimentatia, contributia elementelor nutritive (vitamine, minerale, coenzime, antioxidanti...) este necesar sa se tina seama de fitoterapia depurativa.
Eficacitatea unor plante medicinale care exercita asupra organismului un efect depurativ, detoxifiant in primul rand la nivel digestiv, este bine cunoscuta de specialistii in medicina naturista care recomanda folosirea lor, in functie de schimbarea anotimpurilor.
O perioada potrivita este toamna cand exista o mare varietate de alimente depurative precum fructe si legume iar organismul simte efectul schimbarii printr-o alimentatie dietetica.
Exista o mare varietate de plante medicinale care actioneaza direct asupra aparatului digestiv: plante care stimuleaza secretia digestiva precum gentiana, hameiul, trifoiasul de balta, brusturele, cicoarea, schinelul... Altele favorizeaza digestia datorita enzimelor pe care le contin si care ajuta la descompunerea alimentelor si ulterior la asimilare, precum papaya care contine papaina si ananasul care contine bromelina.
Corpul omenesc este o masina biologica in care fiecare organ are o anumita functie. Se intampla ca uneori, din cauza proastelor obiceiuri alimentare, lipsa de timp, ori pur si simplu dezinformarea, sa se produca o stare de intoxicare organica care sa se finalizeze intr-o imbolnavire.
De aceea, din cand in cand este indicat sa se realizeze un proces de dezintoxicare prin diete sarace in calorii si alimente care sa favorizeze purificarea organica.
Selectarea si culegerea
Eficacitatea tratarii neplacerilor provocate de boli depinde de selectarea corespunzatoare a plantelor. Trebuie observat daca planta este bolnava, fara vitalitate sau daca are paraziti; trebuie verificat daca sunt complete si sanatoase organele plantei, precum si daca planta nu este nici matura dar nici prea tanara.
Bineinteles, pentru a culege o planta sunt necesare o serie de cunostinte de baza asupra starii si a organelor care prezinta interes. Culegerea trebuie facuta controlat, avandu-se in vedere sa nu se recolteze intreaga tufa, pentru a nu conduce la un dezechilibru ecologic.
Primavara si toamna sunt cele mai bune momente de recoltare a radacinilor plantelor. Primavara pentru ca planta nu a inmugurit inca si toate principiile active sunt localizate in radacina. Toamna se intampla un proces similar, planta isi incheie ciclul de crestere, inflorire si reproducere, iar cand se ofileste, principiile active sunt concentrate in radacina.
Alt aspect important il reprezinta si ora de recoltare. Este preferata dimineata, inainte de amiaza si intotdeauna in zile insorite. Dimineata, prea devreme, roua face ca umiditatea sa fie prea mare, iar planta culeasa in acest moment va putrezi in timpul procesului de uscare. In plus, tot in acest moment, florile sunt intr-o stare de letargie, iar principiile active nu sunt 100 %.
A culege o planta medicinala nu este o treaba usoara. Nu ajungi la munte si smulgi primul tufis aparut in cale. Plantele trebuie culese avand drept principiu de baza respectul fata de natura.Primele scrieri despre plante sunt datate din vremea asirienilor, babilonienilor si fenicienilor si ele reprezinta o sinteza a cunostintelor acelor vremuri despre proprietatile curative ale plantelor.
